Jumatate inocenta, jumatate inteleapta

    Se spune că instrumentul psihoterapeutului este propria personalitate – el se lasă atins afectiv de pacient, și își folosește propriile reacții emoționale ca sursă de informații despre pacient.
Citește tot rezumatul cărții Jumatate inocenta, jumatate inteleapta... Volumul de față ilustrează prin șapte povestiri de psihoterapie modul în care sentimentele pacientului și analistului, transferul și contratransferul, se întrepătrund, generând experiența unică a fiecărei terapii, și modul în care terapeutul își analizează și utilizează reacțiile contratransferențiale. Susie Orbach reușește să recreeze pentru cititori atmosfera din cabinet, în care relația terapeutică reprezintă un spațiu special în care pot fi făcute noi descoperiri care îi permit pacientului să se schimbe. Îi întâlnim, printre alții, pe Adam, seducătorul vampirizant, Belle, care nu se poate opri din a fabrica minciuni și pe Joanne, care se automuțilează. Istoriile lor de viață și terapie sunt completate de scurte incursiuni clarificatoare în teoria și tehnica terapeutică.     Susie Orbach, psihanalista, este profesor la New School for Social Reseach in New York și la London School of Economics. A scris numeroase articole și cărți despre dinamica relațiilor de cuplu și despre relația femeilor cu corpul lor, printre care și Bodies, în curs de apariție la editura Trei.     Cuprins: • O cameră cu priveliște • Vampirul Casanova • Belle • Pași în întuneric • Greutatea este o problemă... • Imposibilitatea sexului • Și astfel • Reflecții și întrebări • Mulțumiri • Note     Fragment din volumul "Jumătate inocentă, jumătate înțeleaptă" de Susie Orbach:     „Scriind poveștile lui Adam, Joanna, Belle, Edgar, Jenny și Carol și Maria, am vrut să descriu ce este terapia din perspectiva pe care o cunosc cel mai bine, cea a terapeutului. Am vrut să arăt cât de extrem de interesantă este această muncă pe multe planuri diferite. Dilemele cu care se confruntă zilnic psihoterapeutul — dileme care pot pune probleme de natură etică, clinică și afectivă — mențin sufletul și mintea acestuia în stare de alertă continuă. Într-o muncă în care lucrurile par că se mișcă adesea extrem de încet, atenția la detalii este o parte a terapiei la fel de importantă ca și narațiunea pacientului. Ce se spune, ce nu se spune, precum și ce nu poate fi spus și cum este exprimat ceea ce e spus sau nespus — și pe ce ton, cu ce nuanță, cu ce trăire, cu ce sensuri ascunse, cu ce coloratură și accent — toate acestea sunt cruciale. Terapeuții trebuie constant să pună sub semnul întrebării paradigma din perspectiva căreia vorbesc și înțeleg. Trebuie să analizeze cum îi face să se simtă ceea ce aud. În aceeași măsură ca pacientul, poate chiar mai mult, terapeutul se mișcă în vârful picioarelor.     În timp ce pacientul este încurajat să vorbească oricât de deschis poate, să spună ce-i trece prin minte pe măsură ce se angajează în acest proces, ceea ce este în același timp atât asociere liberă, cât și reflecție, terapeutul are o responsabilitate diferită. El are menirea de a răspunde în moduri care țin cont de ceea ce comunică pacientul, de ceea ce poate însemna, de felul în care succesiunea de cuvinte, pauze și tăceri, precum și trăirile care le însoțesc pot căpăta altfel de sensuri decât ar fi posibil în conversația cotidiană. Pentru ca terapeutul să refleteze și să gândească la ceea ce aude, el trebuie să-și permită să pătrundă pe teritoriul emoțional al lumii pacientului. El trebuie să simtă ceva din durerea, din angoasă, suferință, depresia, mânia, invidia, ura, iubirea, dezamăgirea, supărarea, speranțele, descurajarea și pasiunea experienței pacientului său. Fără ca terapeutul să se lase în voia acestor sentimente, el nu poate spera să ofere pacientului o relație vie în care să poată fi abordate înfrângerile, confuziile și suferințele vieții acestuia.     Fiecare pacient care intră în cabinetul meu de consultații îmi aduce o poveste despre el, familia, prietenii, iubiții, partenerii de viață și colegii săi. Încerc să absorb și să înțeleg motivațiile sale numeroase și adesea inconștiente și posibilele motivații ale oamenilor din viața sa." Citește mai puțin...