Brisbane

Titlu disponibil fără autograful autorului.  În noul lui mare roman, Evgheni Vodolazkin rămâne fidel universului său literar, continuându-și într-un mod sclipitor meditația asupra timpului, memoriei și iubirii, și își păstrează capacitatea de a-și surprinde mereu cititorul în alt fel, de aceea am putea afirma că Laur, Aviatorul și Brisbane alcătuiesc o trilogie.
Citește tot rezumatul cărții Brisbane...   La 50 de ani, Gleb Ianovski, un virtuoz al chitarei recunoscut internațional, născut la Kiev, cu studiile făcute la Sankt-Petersburg și care cunoaște succesul la Munchen, e diagnosticat cu boala Parkinson. Un autor rus întâlnit întâmplător vrea să-i scrie biografia, și astfel Gleb pornește pe firul amintirilor, în încercarea de a găsi un nou sens existenței sale. Tot întâmplarea îi prilejuiește întâlnirea cu Vera, fiica de 13 ani a unei iubite din tinerețe, și ea extrem de talentată la pian, și ea măcinată de o boală gravă. Conceput pe două voci, a muzicianului și a biografului său, pendulând între prezent și trecut, Brisbane e un roman simfonic în care moartea e învinsă nu prin muzică, nici prin iubire, ci prin puterea memoriei și a cuvântului. „Cu orașul Brisbane propriu-zis romanul meu nu are nici o legătură; altfel nu i-aș fi dat acest titlu“, declară Vodolazkin într-un interviu. Și totuși Brisbane e cheia întregii povești.   Cred că mesajul romanelor mele este acesta: "Nu te lăsa pradă disperării". El se aude și în Brisbane, în care eroul principal pierde sensul vieții; dar viața e mai cuprinzătoare decât sensul ei. - Evgheni Vodolazkin Fragment din volumul "Brisbane" de Evgheni Vodolazkin: "Nestor, deschizând dictafonul: - În interviurile tale este des amintit orașul Brisbane, ei, și în general, Australia. De ce? - Pentru că atunci când la noi e iarna, la ei e vara. - Iar când la noi e vară? - Atunci la ei e tot vara. În capul nostru - e vara. Uite, aici e spilul, înțelegi? În familia noastră, locul ăsta era socotit a fi raiul. - Pentru rai nu prea se potrivește populația de-acolo. Urmași ai unor ocnași. - Și ce? - Pentru rai se cere o biografie frumoasă. - Ai fost tu acolo? - Unde, în Australia? - Nu, în rai. De unde știi ce biografie se cere acolo? Nestor ridică din umeri. - Am vrut să te întreb despre Irina. Că a plecat la Brisbane, nu? - La un moment dat, mama a început să corespondeze cu un bărbat din Brisbane. Nu știu de unde îi luase adresa, i-a scris mulți ani. - Și a cerut-o în căsătorie?  - Da. A fost o corespondență impresionantă. Din când în când, mama îmi povestea cu de-amănuntul scrisorile lui. Foarte frumoase. În principal, despre generalul Thomas Brisbane, în onoarea căruia s-a dat numele orașului. Din păcate, le-a luat cu ea. - Cum îl cheamă pe prietenul ei? - Ca pe Cook - James. Ea așa ii și spunea - Cook. Cook mi-a scris că, pe lângă oraș, numele de Brisbane a fost dat în cinstea lui și unui crater de pe Lună. Ca formație, generalul era astronom. Sau: Cook scrie că în timpul liber generalul Brisbane a descoperit peste șapte mii de stele. Imaginează-ți - în timpul liber! - Tu trăiești de mult timp în străinătate. Cum ți se pare, cei care au plecat își găsesc rezolvarea problemelor? - E greu de spus. O oarecare rezolvare... Adică, exterioară. Dacă o luăm în sens mai larg, cred că până și raiul e în mare măsură o stare lăuntrică. - Cu alte cuvinte - degeaba se duce omul în rai cu toate durerile lui? - Mă tem că, pe fondul fericirii generale, va fi de două ori mai nefericit. Și până la urmă, precis că o să fugă." Citește mai puțin...