"Dorește și tu, pentru o clipă, cele spuse de Sfântul Maxim, și vei vedea cum ți se va schimba și ți se va lumina ființa! Dorește pentru o clipă, și vei înțelege de îndată cât de ușor este! E cu putință ca Dumnezeu să ne pretindă lucruri grele? E cu putință să ne încarce cu poveri? (...) Ca să ne poată spune: Iubirea este plinătatea, iubirea este desăvârșirea, iubirea ne unește cu Dumnezeu, înseamnă că iubirea este cel mai ușor lucru." - Arhimandrit Emilianos Simonopetritul Fragment din volumul "Tâlcuire la Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Capete despre dragoste" de ARHIMANDRIT EMILIANOS SIMONOPETRITUL: ”Erosul dumnezeiesc este cucerirea celui iubit, o simțire și o îmbrățișare a persoanei așteptate. După cum, când iubești pe cineva care se află în America, îl simți ca și cum ar fi înaintea ta și îl săruți, tot așa se întâmplă și cu erosul dumnezeiesc. Îl trăiesc pe Dumnezeu atât de mult, încât este ca și cum m-aș afla mereu împreună cu El, ca și cum aș trăi împreună cu El, însă acest „ca și cum" este foarte concret. Pentru că, da, pe de-o parte, eu sunt trup și duh, iar pe de altă parte, El este Duh. Prin urmare, erosul dumnezeiesc există numai acolo unde Se află Dumnezeu. Nu există iubire dacă nu există și cealaltă persoană, iar în cazul meu, aceasta este Dumnezeu, Care este adevărat, este prezent pentru mine. Prin urmare, pot să spun că am eros dumnezeiesc câtă vreme sunt umplut de Dumnezeu, câtă vreme Dumnezeu m-a cucerit, m-a luat în stăpânire și mă îmbătă. Dumnezeu m-a luat în stăpânire în întregime datorită celei mai înalte curații pe care a lucrat-o El în mintea mea, dar și în inima mea. Așadar, erosul dumnezeiesc este o simțire puternică a prezenței persoanei iubite, iar cea mai înaltă curăție este șinele meu, în starea în care l-a adus harul. Acum sunt un vas cuprinzător, adică sunt îndreptățit să am parte de prezența lui Dumnezeu, sunt pregătit, curat, pot să spun: „Dumnezeul meu, ești lângă mine, te iubesc, te simt în fiecare zi!" În continuare, Sfântul Maxim ne vorbește despre trăsăturile celor două stări foarte înalte ale rugăciunii curate, ca să putem să le distingem. Adică, se referă mai îndeaproape la omul care se roagă și îl iubește pe Dumnezeu, îi completează descrierea. Zice Sfântul Maxim: „Trăsăturile primei măsuri de rugăciune apar când mintea se adună din toate imaginile mentale ale lumii și se roagă neîmprăștiat și netulburat, ca și cum Însuși Dumnezeu ar fi prezent înaintea ei, precum și este de față.””
