Controlul gandurilor

Al doilea volum din seria Doctrina Mortală. De la autorul seriei Labirintul, bestseller New York Times    Realitatea tocmai a devenit un coșmar virtual. Michael a crezut că a înțeles ce e cu VîrtNet, dar adevărul pe care l-a descoperit este mai înspăimântător decât s-ar fi așteptat oricine de la VîrtNet Security. Kaine, teroristul cibernetic, nu este om.
Citește tot rezumatul cărții Controlul gandurilor... Este un Tangent, un program informatic care și-a dezvoltat conștiința de sine. Iar faptul că Michael a parcurs Calea este primul pas spre îndeplinirea planului diabolic al lui Kaine, Doctrina Mortală. Aceasta va umple întreaga lume cu trupuri omenești care poartă în ele minți de tangent. VîrtNet Security pretinde că situația este sub control, dar Michael și prietenii lui știu că procesul de substituție a început deja. Și dacă nu găsesc o cale de a-l opri pe Kaine cât mai curând, pentru umanitate jocul s-a terminat.   "O excepțională continuare a seriei Doctrina Mortală… Ingenios construită, cu personaje foarte credibile." - Kirkus Reviews   "Descrierile lui Dashner par cadre dintr-un film. Controlul gândurilor va fi pe placul fanilor săi, aflați în căutarea unei aventuri pline de adrenalină." - School Library Journal   James Dashner e un autor american de ficțiune speculativă. Printre romanele sale de succes se numără cele din seria The Maze Runner și The 13th Reality. The Maze Runner, care a fost și ecranizat, s-a aflat 100 de săptămâni pe lista de bestseller New York Times in 2014.    "Sunt fascinat de domeniul realității virtuale și de ce se întâmplă atunci când nu mai faci diferența între ceea ce este real și ce nu. Dar cu adevărat îmi doresc doar să spun o poveste grozavă." - James Dashner   La Editura Trei, a apărut primul roman al seriei Doctrina Mortală, Cu ochii minții.      Fragment din romanul "Controlul gândurilor" de James Dashner:       „Mașina încetini, ridicând un pic botul în aer ca să poată frâna. Dădură roata clădirii prin capătul opus, unde tocmai se deschidea o ușă cu câteva etaje mai sus, lăsând să se vadă niște lumini strălucitoare. Polițaiul umbla la panoul de control și mașina se îndreptă spre spațiul de aterizare.     Michael se uită la deschizătură. Părea o gură căscată, gata să te înghită de viu. Și nu era doar viața lor în joc. Puțini oameni știau ce pune la cale Kaine — ce punea la cale, de fapt. Dacă ei erau închiși, Tangentul ar fi avut cale liberă să facă ce voia. Michael fu copleșit de o frică intensă, care aproape că-l sufoca.     N-avea de gând să-l urmeze pe polițist. Sub nicio formă. Orice parte rațională din creierul lui se dezactivă în momentul acela și o forță instinctivă pură, neîmblânzită, preluă controlul.     Aruncându-se în față, întinse mâna prin deschizătura îngustă dintre locurile din față și cele din spate și se agăță de casca polițistului, trăgându-l spre el. Apoi răsuci, trăgând cu toată puterea, ca și cum încerca să-i smulgă căpățâna de pe umeri.     Partea din spate a căștii se izbi de geamul aflat chiar în spatele lui și bărbatul țipă, un sunet sugrumat, care trăda o durere intensă.     — Javră..., începu bărbatul, dar vorbele îi fură întrerupte de un țipăt ascuțit în momentul în care Michael se opinti cu tot corpul, răsucînd casca spre stânga și spre dreapta.     Polițistul nici nu mai încerca să controleze volanul, trăgându-și fulgerător mâinile în spate și încercând să-l apuce pe Michael de brațe. Bărbatul își înfipse unghiile în carnea lui, dar Michael era prins în furia atacului. Simți deodată cum i se pune un gol în stomac când mașina se înclină spre stânga și începu să coboare vertiginos.     — Prinde tu volanul! îi strigă lui Sarah, dar n-avea cum să se strecoare pe lângă el prin deschizătura dintre ușile de sticlă.     Se agăță în continuare de casca individului, convins că dintr-o clipă în alta o să-i rupă gâtul. Se postă cu picioarele pe banchetă, apoi își dădu drumul de-acolo, plonjând prin deschizătură și aterizând pe podeaua cabinei din față. Polițistul căzu odată cu el, alunecând pe sub centura de siguranță și prăbușindu-se peste Michael. Afară lumea se rostogolea, vedeau clădirile din unghiuri bizare, și peticele de cer albastru alternau cu sclipiri de oțel și sticla.     — Acum! strigă Michael. Prinde volanul!     Sarah se strecura deja prin deschizătură, întinzându-se în față. Bryson o ajută, ridicând-o și împingând-o. Michael se luase la trântă cu polițistul, îngrozit că insul o să pună cumva mâna pe armă și-o să înceapă să tragă. Cineva o să vină în curând să vadă ce-i cu ei — de bună seamă, mașina de poliție în picaj fusese observată la secție.     Sarah se prinse de volan tocmai când polițistul își eliberă o mână și-l pocni pe Michael în față. Michael văzu stele verzi. Se agăță de partea de jos a vizierei și trase zdravăn de ea. Viziera țâșni în sus și se auzi un pârâit, dar nu se rupse.” Citește mai puțin...