Pisicile Razboinice Vol.8: Rasarit de luna

Seria NOUĂ PROFEȚIE continuă cu aventuri surprinzătoare   Plină de suspans, populată de personaje irezistibile și însuflețită de teme fantastice, Cartea a VIII-a se va dovedi extrem de captivantă atât pentru fanii Pisicilor Războinice, cât și pentru cititorii care nu sunt încă familiarizați cu lumea lor.  De generații întregi, patru clanuri de pisici sălbatice conviețuiesc în pădure, departe de oameni.
Citește tot rezumatul cărții Pisicile Razboinice Vol.8: Rasarit de luna... Au un cod al onoarei și prețuiesc loialitatea. Se antrenează că războinici pentru a-și proteja Clanurile. Se vindecă de boli cu remedii naturiste. Respectă legile statornicite de înaintași. Sunt ghidate în acțiunile lor de spiritele strămoșilor războinici, reuniți în Clanul Stelelor. Seria NOUĂ PROFEȚIE aduce în prim plan cea mai tânără generație de pisici războinice, urmașii eroilor din primele șase cărți. Neînfricatul Stea de Foc are acum doi copii cu roșcata Furtuna de Nisip: Labă de Veveriță și Laba de Frunză. Tânărul Gheară de Mărăcine, un războinic din Clanul Tunetului, este tocmai fiul maleficului Stea de Tigru. Noile volume au apărut pe lista „New York Times” a celor mai vândute cărți și au fost nominalizate pentru o multitudine de premii literare. După ce s-au bucurat de pace o vreme mai îndelungată, atmosfera armonioasă în care trăiau pisicile sălbatice se topește în ceață. Șase dintre ele au fost alese pentru a părăsi pădurea cu misiunea de a descifra noua profeție a Clanului Stelelor. Au trecut deja mai multe luni de la plecarea lor, iar acum trebuie să se întoarcă acasă. Nu oricum, ci cu o veste cutremurătoare pentru pisicile din clanuri. Mesajele stranii pe care le-au primit de la strămoșii războinici prevestesc pericole nebănuite și un destin misterios. Într-adevăr, pe drumul din munți, le pândesc o mulțime de primejdii. Cea mai mare dintre ele este apariția unui trib de pisici sălbatice, care are propria profeție ce trebuie îndeplinită. Între timp, pisicile rămase acasă sunt nevoite să privească neputincioase cum înfricoșătoarele mașinării ale oamenilor distrug pădurea. Vor reuși pisicile pornite în expediție să se întoarcă la timp pentru a-și salva clanurile sau va fi prea târziu? Fiți alături de noua generație de pisici războinice în încercarea de a face față profeției sumbre care le amenință soartă! Fragment din cartea "Pisicile Războinice. Volumul 8: Răsărit de lună" de Erin Hunter: „Laba de Frunză a simțit că i se zbârlește blana de pe ceafă, aproape așteptându-se că războinicii din clanul rival să-i fugărească, așa cum o făcuseră cu câteva zile înainte, când ea și Coada de Măcriș intraseră pe teritoriul lor. Însă sunetul s-a estompat, în timp ce pisicile conduse de Stea de Foc au ajuns în vârful vâlcelei de la Patru Stejari, pornind în josul povârnișului, spre pârâu. — De ce n-am luptat? a întrebat Blana Pământie. Am fi putut să le dăm o lecție pe care să n-o uite prea ușor! — Știu, a oftat Stea de Foc. Dar, cum am spus deja, acesta nu e momentul ca cele patru clanuri să se întoarcă unele împotriva altora. — Și ce facem când patrulele noastre au să prindă iar Clanul Vântului furându-ne pradă? Coada motanului zvâcnea de furie; Blana Pământie era temperamental și când lucrurile mergeau bine, iar Laba de Frunză știa cât de îngrijorat era acum în legătură cu Nor de Frunză și cu puii lor. — Dacă îi prindem pe teritoriul nostru, îi gonim, i-a promis Stea de Foc. Dar să ne rugăm la Clanul Stelelor că Stea Înaltă să fi înțeles și să-și țină războinicii acolo unde le este locul, de partea lor a graniței. Nu cred c-a știut ce s-a întâmplat până acum. — Poate că nu. Dar acum o să-și sprijine propriii războinici, i-a replicat Blana Pământie, înfoindu-se de parcă ar fi zărit deja în fața lui dușmanii. — De ce nu mergi să vânezi un pic? i-a sugerat liderul. Vezi dacă nu găsești o pradă suculentă pentru Nor de Frunză. Blana Pământie l-a privit lung, iar părul de pe ceafă a început să i se așeze la loc. — Bine, așa am să fac. Mulțumesc, a adăugat el mormăind. S-a întors cu repeziciune și a dispărut în tufișurile de pe marginea pârâului. Stea de Foc l-a urmărit cu o privire îndurerată. Lui Laba de Frunză îi era greu să vadă frustrarea și deznădejdea tatălui ei. Știa că acesta nu avea să renunțe niciodată, nu înainte ca monștrii să fi distrus absolut toți copacii din pădure. Dar se părea că acea clipă se apropia – și atunci ce ar mai fi putut face Stea de Foc? Urmându-l pe drumul spre tabăra Clanului Tunetului, tânăra pisică se simțea iarăși vinovată pentru că nu-i spunea tatălui ei ceea ce știa despre Laba de Veveriță și Gheara de Mărăcine. Poate că era momentul să vorbească, să-l elibereze de o parte din grijile legate de cei doi, să-l asigure că spiritele din Clanul Stelelor știau de suferința pădurii și aveau propriul plan pentru a ajuta cele patru clanuri de pisici. Dar ce ar fi spus Stea de Foc, după ce îi ascunsese atâta timp ceea ce știa? Laba de Frunză s-a cutremurat la gândul mâniei tatălui ei. Văzând că Blana Fumurie rămăsese un pic în urma celorlalte pisici, ucenică s-a întrebat dacă nu cumva mentora ei avea soluția. Ar fi putut să-i spună lui Blana Fumurie, iar pisică-vraci ar fi înțeles și poate că ar fi ajutat-o chiar să-i mărturisească lui Stea de Foc secretul pe care îl știa.” Citește mai puțin...