Impostoarea

    Imogen este o moștenitoare bogată, orfană, pasionată de gătit și mai ales infidelă în relații. Jule este o luptătoare, un cameleon social și o sportivă neîntrecută. Imită accente, fură pașapoarte și mai ales identitați.
Citește tot rezumatul cărții Impostoarea...     O prietenie intensă. O dispariție. O crimă sau poate doua. O poveste de iubire care a mers prost, sau poate trei. Obiecte contondente, deghizări, sânge și ciocolată.     Visul American, supereroi, spioni și răufăcători. O fată care refuza să ofere lumii ce se așteaptă de la ea. O fată care refuza să fie persoana care era odinioară.     Autoarea bestsellerului Mincinoșii revine cu un nou roman psihologic plin de suspans: povestea unei tinere care se folosește de talentele sale diabolice pentru a avea acces la o viață fermecătoare, ca în filmele hollywoodiene.       "Lockhart îmbină atmosfera misterioasă și glamour din Mincinoșii cu o poveste complicată despre două adolescente și despre identitați false, răsturnând rolurile pe care le au în mod tradițional personajele feminine." - Publishers Weekly     "Acest nou thriller psihologic al lui Lockhart înfruntă toate prejudecățile despre identitate." - Kirkus Review     "O alegere excelentă pentru adolescenții cărora le plac intrigile misterioase și poveștile despre fete dure." - School Library Journal       E. Lockhart a absolvit Columbia University cu o teză de doctorat despre romanul englez din secolul al XIX-lea. La Editura Trei, de aceeași autoare au apărut: Lista iubiților mei (distins, în 2006, cu ALA Best Books for Young Adults), Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks (finalist National Book Award 2008 și nominalizat la Premiul Michael L. Printz 2009), Mincinoșii (bestseller New York Times) și Cum să fii o fată rea (scris în colaborare cu Sarah Mlynowski și Lauren Myracle).      Fragment din romanul "Impostoarea" de E. Lockhart:       „Într-o zi, când stătea deja acolo de două săptămâni, Jule s-a pomenit pentru prima oară singură în casă. Forrest și Immie s-au dus să ia masa de prânz împreună. Era un restaurant nou pe care Immie voia să-l încerce.     Jule a mâncat resturile rămase de la masă precedentă în fața televizorului, apoi a urcat la etaj. S-a oprit pentru o clipă în ușa dormitorului lui Immie și s-a uitat înăuntru.     Patul era strâns. Pe masă se aflau cărți, un recipient cu cremă de mâini, tocul ochelarilor de soare ai lui Forrest și un încărcător fără baterii în el. Jule a pășit în cameră și a deschis o sticluță de parfum, și-a pus un pic pe piele și a frecat una de altă încheieturile.     În dulap era atârnată o haină pe care Imogen o purta des. O rochie lungă din bumbac subțire, cu o un decoltteu adânc, în V, care făcea imposibilă purtarea unui sutien. Immie nu avea sâni, așa că nu conta.     Fără să stea pe gânduri, Jule și-a dat jos pantalonii scurți de alergat și tricoul decolorat și rupt de la Stanford. Apoi  sutienul.     Și-a tras peste cap rochia lui Immie. A găsit o pereche de sandale. Colecția de inele a lui Immie, dintre care opt aveau forma de animale, se află sus pe dulap.     De unul dintre pereți era sprijinită o oglindă înaltă, încadrată într-o ramă generoasă de argint. Jule s-a întors și și-a mijit ochii spre imaginea ei reflectată. Avea părul prins  în coadă, dar în rest, în lumina slabă din încăpere, arătă ca Imogen. În mare parte.     Deci acesta e sentimentul pe care-l ai. Când stai pe patul lui Imogen. Când te dai cu parfumul lui Imogen și porți inelele lui Imogen.     Immie se întindea noaptea în acest pat, lângă Forrest, dar el putea fi înlocuit. Immie folosea această cremă de mâini și folosea acel semn de carte. Dimineața, când deschidea ochii, vedea aceste așternuturi de un albastru-verzui și acel tablou care reprezenta marea. Asta era senzația pe care o avea știind că această casă enormă e a ei, că nu trebuie să-și facă griji în privința banilor sau a supraviețuirii, că e iubită de Gil și de Patti.     — Să te gătești atât de frumos, fără să depui niciun efort.” Citește mai puțin...