Farmecul discret sau direct, metaforele ingenioase a căror putere îți deschide ușa bine zăvorâtă a „neînțelesului”, temele versurilor care cuprind generoase întreaga gamă a unei existențe umane: dorințe împlinite sau nu, emoția, bucuria iubirii visate sau trăite, nostalgii, toate acestea te atrag într-un univers extrem de bogat pe care nu te saturi să-l explorezi.
Fragment din volumul de poezii "Obsesii" de Eva Constatinescu: „Obsesii... Obsesii pentru mine,de-o viață au rămas Iubirea, ura, gândul și dorul și uitarea; Pământul cald, pădurea, neiertătorul ceas Al sorții schimbătoare, furtuna, cerul, marea; Ochii aprinși, ori fruntea când picura sudoarea De patimă, de trudă și lacrimile-n glas Când zâmbetul încearcă s-ascundă disperarea Și zborul frânt și jalnic, ori poticnitul pas... Pâraie nărăvașe ce marea n-o ajung, Cărări dezmierdătoare ce șerpuiesc pe văi, Ori soarele ce râde șăgalnic în văpăi Îndrăgostit, când vălul sărută țărmul, lung... Străfulgerări de suflet în zvon de zurgălăi Obsesiile mele alină și străpung...”
