Autoarea concentrează "chipul" său sufletesc, care a cunoscut atâtea treceri, atâtea momente dureroase sau jubilătorii. Nici unele, nici altele nu se pot uita. Trăirea, sau, de multe ori, retrăirea clipelor contrastante, trasează un întinerar sufletesc, ce a căutat necontenit împlinirea prin iubirea curată și prin imersiunea în frumusețile nepieritoare ale naturii.
Fragment din volumul de poezii "Străină la bal" de Eva Constatinescu: „Străină la bal... La balul lor sunt o străină doar. Necunoscută, nimeni nu mă cere... Ciudată par că taina din tăcere Și palidă ca un surâs amar. N-au auzit de marea mea avere Și nici de aurul ce-l am în car, Iar gândul cel adânc, atât de rar Străbate frunți cu magica-i putere... Așa încât, privind spre dansatori, Ascult acorduri stranii de viori, Mă bucur și mă-mbat de vraja lor. Dar prea departe, dincolo de nori Se pierde raza stelelor ce mor De pătimașă, cazna și de dor...”