Bazele supervizarii clinice

 Bazele supervizării clinice oferă o trecere exhaustivă în revista a literaturii de specialitate și aduce în discuție subiecte esențiale pentru formarea profesională în diferite domenii ale sănătății mentale: psihiatrie, psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie, care sunt asemănătoare din perspectiva activității de supervizare.
Citește tot rezumatul cărții Bazele supervizarii clinice...   Autorii prezintă un model tridimensional al supervizării ce cuprinde sarcinile supervizorului, parametrii supervizării și nivelul de dezvoltare al supervizatului, fiecare dimensiune fiind prezentată detaliat. În carte sunt abordate atât aspectele interpersonale ale relației de supervizare, cât și diferitele tipuri de intervenție de care dispune supervizorul în supervizarea individuală, de grup sau „în direct\".    Prezentarea academică este însoțită de aspecte practice, tipuri de întrebări și strategii care conduc la o bună desfășurare a activității de supervizare și oferă resurse utile atât medicilor, psihologilor și psihoterapeuților aflați în supervizare, ca privire de ansamblu asupra domeniului, cât și supervizorului specialist, ca resurse profesionale.     Janine M. Bernard este profesor de consiliere la Syracuse University și are peste 25 de ani de experiență ca supervizor. A scris numeroase articole și a susținut ateliere pe tema supervizării în dome‑ niul sănătății mentale.   Rodney K. Goodyear este profesor la University of Redlands și a condus peste 25 de ani programul de formare în consiliere psihologică la University of Southern California. A scris numeroase articole despre formarea profesională și consilierea psihologică.     A deveni supervizor implică într‑o asemenea măsură schimbări în identitate, încât sub multe aspecte aceste schimbări sunt la fel de substanțiale ca și cele trăite de persoana care pășește în lumea profesională a consilierilor sau terapeuților pentru prima dată. Mai mult, schimbarea în percepția sinelui și rolului propriu nu este un eveniment unic, ci mai curând un proces care se desfășoară pe măsură ce noii supervizori capătă experiență - Autorii   Ladany et al. (2001) au constatat că utilizarea unui stil atractiv de supervizare (respectiv, echivalent în mare cu rolul unui consultant) a fost predictibil pentru toate cele trei scale ale alianței de lucru (legătura, acord asupra sarcinilor și acord asupra obiectivelor), în timp ce utilizarea fie a unui stil sensibil din punct de vedere personal (respectiv, rol de consilier), fie a stilului concentratpe sarcină (respectiv, rol de profesor) a fost predictibilă exclusiv pentru acordul asupra sarcinilor. Spelliscy et al. (2007) au constatat că supervizații care i‑au perceput pe supervizorii lor că folosind atât stilul atractiv, cât și pe cel sensibil interpersonal au raportat alianțe de lucru mai bune - Autorii Citește mai puțin...