De la autoarea seriei After, #1 bestseller international și bestseller New York Times. Primul volum din seria Landon Gibson A trăi, a iubi și a te maturiza la New York. Zgârie norii marelui oraș și ritmul său frenetic sunt foarte diferite de locul în care a copilărit Landon Gibson, iar mutarea la Universitatea din New York este dificilă.
Pe lângă asta, uneori se mai intersectează cu fosta iubită, Dakota, care l-a părăsit la scurt timp de la sosirea în oraș. Din fericire, împarte cu Tessa, cea mai bună prietenă a lui, micul apartament din Brooklyn și ea îl sprijină când Landon intră într-o încurcătură sentimentală. Dar Tessa are și propriile probleme… Totul e o harababură. Una captivantă. Concluzia? Nu poți supraviețui într-un oraș atât de mare și de agitat fără ajutorul câtorva prieteni de nădejde și al unei perechi de căști. Seria After a adunat peste 1 miliard de fani online și a fascinat cititorii din întreaga lume. Citește și tu cea mai virală poveste de pe internet! Todd e cel mai important fenomen literar al generației sale. - Cosmopolitan Abia aștept să-l cunoașteți pe Landon Gibson. Fie că tocmai ați auzit de el sau îl știți deja din seria After, știu că veți fi încântați să citiți povestea lui. E blând și extrem de loial, iar când se îndrăgostește, iubește cu pasiune. - Anna Todd Sexy, palpitant și emoționant – cu Nimic mai mult Anna Todd se întrece pe sine. - Colleen Hoover, autoarea romanului Ugly Love Anna Todd a câștigat o popularitate imensă pe internet odată cu apariția seriei After, serie publicată în 30 de limbi și #1 bestseller în Italia, Germania, Franța și Spania. Locuiește în Austin, împreună cu soțul ei, cu care a doborât toate statisticile, căsătorindu-se la o lună după absolvirea liceului. Anna a fost mereu o cititoare împătimită și i-au plăcut trupele de băieți și poveștile romantice de iubire, astfel că acum, când a găsit un mod de a le îmbina pe toate trei, se bucură de un vis devenit realitate. Fragment din romanul "Nimic mai mult" de Anna Todd: „Peticul nu era un loc sigur, și nici ea nu era în siguranță acolo. Mi-am lăsat bicicleta lângă niște vlăstări și am fugit în întunric ca și cum viața mea depindea de asta. Într-un fel, chiar așa era. Am ignorat vocile bețivilor și durerea musculară și am fugit spre centru. Peticul nu era foarte întins. Îl puteai străbate în fugă dintr-un capăt în celălalt în vreo cinci minute. Am găsit-o pe Dakota aproape de mijlocul acelui loc, singură, nevătămată, cu spatele lipit de un copac. Când am găsit-o, plămânii mă ardeau și de-abia mai puteam respira, dar ea era în siguranță și numai asta conta. Stătea cu picioarele încrucișate pe jos în pădure, în mijlocul noroiului, crengilor și frunzelor, și în clipa în care am dat cu ochii de ea am simțit cea mai mare ușurare din viața mea. A ridicat privirea la mine și m-a văzut stând în fața ei, cu mâinile pe genunchi, încercând să-mi recapăt suflul. - Landon? Părea derutată. - Ce cauți aici? - Încercăm să dau de tine! De ce ești aici? Știi bine cum e locul ăsta! Țipăm, ceea ce a făcut-o să se uite în jurul ei, cu ochii ei în întunecați. O pătură atârnă peste crengile rupte, sfâșiată și murdară, folosită pe post de cort improvizat. Sticlele de bere zăceau împrăștiate peste tot; plouase de curând și pământul nu se uscase în unele locuri, rămânând plin de gunoi ud și băltoace noroioase. M-am îndreptat și i-am întins mâna. - N-ar trebui să mai vii niciodată aici. Nu-i un loc sigur. Părea că e în transă. Mi-a ignorat mâna întinsă și a spus: - Aș putea să-l ucid. Știi? Aș fi achitată, cred. Inima mi se oprește în piept și mă sprijin de copac, încolăcindu-mi degetele printre ale ei. - M-am uitat la o grămadă de emisiuni cu crime și cum el bea și face mereu probleme... pot scăpa de acuzații. Aș putea lua banii de pe casă și aș putea pleca din orașul ăsta de rahat. Eu, tu, Carter. Putem pleca, Landon. Putem. Vocea ei era plină de o grabă dureroasă și mă omora să văd că se gândea oarecum serios la acest plan. - Nimeni nu i-ar duce lipsa... O parte din mine și-ar fi dorit să fie de acord cu asta, să-i alin durerea, chiar și pentru câteva momente, dar știam că dacă fac asta adevărul ne-ar fi ajuns din urmă pe amândoi mai devreme sau mai târziu și viața ne-ar fi fost mai grea decât era deja. M-am hotărât să-i abat atenția spunându-i direct că n-o să omoare pe nimeni. Dar trebuia să plece de-aici, fără doar și poate. - Unde-ai vrea să mergem? am întrebat, știind cât de mult îi place să viseze. - Putem merge la New York. Aș putea dansa acolo, iar tu ai putea preda. Am fi departe de locul ăsta și am avea și zăpada. În toată adolescența noastră, de fiecare dată când îi puneam Dakotei această întrebare, ea avea un răspuns diferit. Câteodată sugera să plecăm din țară. Din toate orașele pământului, favoritul ei era Parisul; visa să danseze la faimoasa operă de acolo. Dar traiul în Saginaw era o realitate și oricare alt loc era o fantezie nebunească. - Am putea locui într-un zgârie-nori. Oriunde, dar nu aici, Landon, oriunde, dar nu aici. Vocea ei era distanță, de parcă ar fi trăit deja într-un loc îndepărtat, tare îndepărtat. Când m-am uitat la ea, avea ochii închiși. Avea o dâră de noroi pe obraz și genunchiul julit. O fi căzut, mi-am spus. - Aș merge oriunde cu tine. Știi asta, nu-i așa? am întrebat-o. Și-a deschis ochii și a zâmbit ușor. - Oriunde? a întrebat. - Peste tot, i-am promis. - Te iubesc, a spus ea atunci. - Eu te-am iubit dintotdeauna, i-am mărturisit. Mi-a strâns mâna și și-a sprijinit capul pe umărul meu. Am stat acolo până când a răsărit soarele, aducând liniște în casa ei tulburată.”
