A ta vesnic, Lara Jean

   Povestea scrisorilor Larei Jean continuă!     Lara Jean se bucură de cel mai frumos an final de liceu la care ar putea spera o fată. E îndrăgostită lulea de iubitul său, Peter; tatăl ei în sfârșit se recăsătorește, cu vecina lor, doamnă Rothschild; iar Margot, sora sa, vine acasă pe timpul verii, la momentul potrivit ca să participe la nuntă.
Citește tot rezumatul cărții A ta vesnic, Lara Jean... Dar la orizont se întrevăd schimbări. Cu toate că Lara Jean se distrează și lucrează de zor la planificarea nunții tatălui său, nu poate trece cu vederea deciziile de viață importante pe care trebuie să le ia. Cea mai urgentă e alegerea unei facultăți, iar asta îi poate afecta relația cu Peter. A fost de față când Margot a trecut prin aceste chinuri ale maturizării. Acum Lară Jean e cea care urmează să termine liceul, să plece la facultate și să-și lase în urmă familia – și poate chiar și pe băiatul pe care îl iubește. Atunci când inima și mintea îți spun lucruri diferite, de care dintre ele ar trebui să asculți?       "Povestea pe care o spune Jenny Han este fără vârstă. Prima iubire, să-ți găsești propria identitate la școală și acasă și să faci față tranziției delicate de la copilărie la maturitate – toate sunt teme universale ale literaturii pentru adolescenți, pe care Jenny Han le explorează magistral." – Voya     "Dialoguri savuroase, scene memorabile și personaje de neuitat – A ta veșnic, Lară Jean este o bijuterie de carte, aflață în topul celor mai bune romane pentru adolescenți." - School Library Journal     Jenny Han a scris primul său roman, Shug (2006), pe când era încă la colegiu. Au urmat seriile de succes The Summer I Turned Pretty (bestseller New York Times) și Burn for Burn (scrisă împreună cu Siobhan Vivian).      Fragment din romanul "A ta veșnic, Lara Jean" de Jenny Han:       „Ajungem la Empire Stare Building, unde-l pun pe Peter să ne facă amândurora un selfie în dreptul lifturilor. Când ajungem în vârf, amețesc, atât de sus suntem. Doamna Davenport îmi spune să mă ghemuiesc cu capul între picioare câteva momente, ceea ce mă liniștește puțin. După ce-mi trece senzația de greață, mă ridic și pornesc în căutarea lui Peter, care a dispărut când aveam cel mai mult nevoie de el.     Când să trec de colț, il aud strigând:     — Stați! Stați! Nu vă supărați!     Se ține după un agent de pază, care se îndreaptă către un ghiozdan roșu lăsat pe podea. Se apleacă și-l ridică de jos.     — E al tău? se răstește el la Peter.     — Aăă, da...     — De ce l-ai lăsat aici?     Agentul deschide fermoarul și scoate dinăuntru ursuleț de pluș. Peter își coboară ochii în pământ.     — Puteți să-l băgați înapoi? Îmi trebuie ca s-o invit prietena mea la bal. Vreau să-i fac o surpriză.     Agentul de pază clătină din cap. Mormăie în sinea și începe să scotocească prin ghiozdan.     — Vă rog, uitați, strângeți puțin ursul.     — Nu strâng ursul, îi răspunde agentul.     Peter întinde mâinile și strânge de ursulețul de pluș care începe imediat să chițăie: „Vrei să mergi la bal cu mine, Lară Jean?"     Bat din palme și mi le duc la gură de bucurie.     Agentul de pază zice pe un ton grav:     — Puștiule, ești în New York. Nu poți să lași ghiozdane unde vrei tu, doar ca să-i faci propuneri prietenei tale.     — De fapt, e vorba de o invitație la balul de absolvire, îl corectează Peter, la care agentul se uită urât la el. Îmi cer scuze. Puteți să mi-l dați înapoi?     Atunci mă zărește și pe mine.     — Lara Jean! Spune-i că filmul tău preferat e Nopți albe în Seattle.     Mă apropii de ei în grabă.     — Iertați-mă, e filmul meu preferat. Vă rog, nu-l dați afară.     Agentul de pază se chinuie să nu zâmbească.     — N-aveam de gând să-l dau afară, îmi spune el. Apoi, către Peter: Dar fii și tu mai prevăzător data viitoare. În New York suntem mereu în alertă. Cum vedem ceva suspect, cum acționăm. Pricepi? Aici nu e ca-n orășelul de provincie din care oți fi venit voi. Aici e New York. Nu ne permitem să stăm la glume.     Atât eu, cât și Peter dăm din cap, iar agentul ne lasă și pleacă. Așteptam o clipă să dispară, după care ne privim unul pe altul și izbucnim deodată în râsete.     — Cineva mi-a văzut geanta și a dat alarma! spune el. Invitația la bal s-a dus naibii.     Scot ursulețul din geantă și-l strâng la piept. Sunt atât de fericită, încât nici nu-i mai spun să nu vorbească urât.     — E minunat!     — Aveai să ajungi la colț și să vezi geanta chiar aici, lângă telescoape. Trebuia să ridici ursul, să-l strângi și...     — De unde aș fi știut să-l strâng? întreb eu.” Citește mai puțin...