Macar ne pricepem la scuze

Ki‑ho Lee (n. 1972), doctor în litere și profesor de scriere creativă la Universitatea din Gwangju, a debutat cu o proză scurtă în 1999 și de atunci a publicat romane și culegeri de povestiri care l‑au impus drept unul dintre cei mai originali și mai experimentali scriitori din Coreea de Sud.
Citește tot rezumatul cărții Macar ne pricepem la scuze...   Măcar ne pricepem la scuze (2009) spune povestea prieteniei legate între doi băieți într‑un loc improbabil: un ospiciu de nebuni. Trecerea bruscă de la universul închis și violent al ospiciului la lumea liberă le dă celor doi ideea unei afaceri bazate pe singurul lucru la care se pricep: să‑și asume vinile celorlalți și să se scuze în numele lor. Se ajunge astfel la o serie de situații grotești și absurde relatate de unul dintre ei, cu modul lui unic de a vedea lumea. Fragment din carte: "MĂCAR NE PRICEPEM LA SCUZE În ziua de după cearta aprinsă din clădirea comercială, patronul măcelăriei a venit dis-de-dimineață să ne caute. Părea că nu putuse dormi deloc toată noaptea, avea ochii roșii. Părul îi era răvășit și murdar. Patronul măcelăriei ne-a zis încet să ne scuzăm pentru el. Bineînțeles, față de patronul magazinului de fructe. Si-bong a spus: - Așa e, să strângi pe cineva de gât e o vină foarte mare, desigur. Și eu i-am zis măcelarului: - Așa că, dacă noi ne-am fi scuzat mai întâi, n-ați mai fi comis o astfel de greșeală. Patronul s-a holbat la mine, după care a plecat din nou capul. - Vreau să vă întreb un lucru, a întrebat patronul măcelăriei, uitându-se în pământ. De ce m-ați ales tocmai pe mine? De ce ne-ați ales tocmai pe noi doi? Si-bong și cu mine ne-am uitat unul la altul. Si-bong l-a întrebat înapoi pe patronul măcelăriei: - Cu ceva timp în urmă, i-ați făcut reproșuri femeii de la magazinul alimentar pentru problema de la toaletă, vă mai amintiți? De ce-ați făcut așa atunci? Știați foarte bine că era rândul patronului de la magazinul de fructe la curățenie, așa-i? Și de aceea ați vorbit cu soția dumneavoastră, nu? - Curățenie...? Asta e pur și simplu... - Până atunci numai ne uitam la tot ce se întâmplă, dar atunci ne-am dat sigur seama că-i faceți ceva rău patronului de la magazinul de fructe. Pe urmă am început să vă vizităm. Patronul măcelăriei nu ne-a mai întrebat nimic. Nici noi nu i-am zis nimic, asta fusese tot. Ne-am dus imediat la patronul magazinului de fructe. Acesta stătea lăsat într-o parte pe scaunul cu spătar, cu ochii închiși. Pe gâtul lui erau lipite două pansamente, iar pe încheietura mâinii avea o vânătaie închisă la culoare. Arătă puțin obosit. Părea mai mic decât înainte. Făcând o plecăciune în fața patronului de la magazinul de fructe, i-am zis că ne-a trimis patronul de la măcelărie. Auzind asta, a întors capul într-o parte. - Noi ne scuzăm în locul patronului de la măcelărie. - De-acum înainte, să ne tratați ca și cum am fi patronul de la măcelărie. - Puteți să considerați că gâtul nostru e cel al patronului de la măcelărie și puteți să ne strângeți de gât. După ce am zis așa, Si-bong și cu mine am îngenuncheat în fața patronului de la magazinul de fructe. Apoi, ca să-i fie mai ușor să ne strângă de gât, am întins gâturile cât mai mult posibil. Si-bong stătea în fața mâinii lui stângi, iar eu, a celei drepte. - Credeți că îl puteți scuza așa? Așa credeți? a spus patronul magazinului de fructe, stând cu ochii închiși. Si-bong a spus: - Nu contează dacă îl iertați sau nu, oricum noi o să stăm așa în continuare. Patronul magazinului de fructe, întorcând capul spre Si-bong, a zis: - Vă scuzați astfel? Asta-i atitudinea unui om care vrea să se scuze? - Să te scuzi înseamnă să nu comiți același lucru din nou. Asta-i tot. Nu putem face nimic care să ajungă până la inima dumneavoastră. Patronul magazinului de fructe, mișcându-și buzele, se holbă la Si-bong. - Dacă nu primiți scuzele noastre, poate că patronul măcelăriei o să vă mai strângă de gât la un moment dat, într-o zi. Pentru că el o să creadă că asta nu e o vină. " Citește mai puțin...