Cu mai mulți ani în urmă, regizorul AL.G.Croitoru, cum îi place să i se spună în ultima vreme prietenului meu „de o viață" Alecu Croitoru (ne cunoaștem din anii Institutului, deci de peste cinci decenii), se cam supărase pe mine pentru că i-am dat de înțeles (zicea el), prin ceva spus sau scris de mine, că nu pun prea mare preț pe creația lui cinematografică.
Aș fi spus eu, undeva (zicea el), că, în cazul Croitoru, omul este mai interesant decât opera. Nu știu să fi făcut o asemenea afirmație, dar chiar dacă ar sta așa lucrurile nu cred că ar fi existat vreun motiv de supărare, pentru că sunt pe lume mulți oameni mai interesanți în viața cea de toate zilele decât în creația lor de orice natură, după cum este valabil și reversul, sunt mari personalități artistice sau științifice fără niciun haz în viața lumească. Am în minte, acum, exemplul valabil (cred) din prima categorie, al unui prieten comun. Criticul și umoristul Valentin Silvestru (sub aripa căruia am debutat în publicistică la revista „Contemporanul") avea un haz oral cuceritor, de mare spontaneitate, pe când încercările sale umoristice scrise erau destul de greoaie, scrâșnite, mult mai puțin convingătoare. Oricum, „incidentul" cu AL.G.Croitoru a rămas de domeniul trecutului, viața a șlefuit asperitățile din relațiile noastre, și iată-mă, acum, pornind o carte despre regizorul căruia unii dintre apropiați (și mulți dintre studenți) îi spun, pur și simplu, Keystone, dar — atenție! — nu opera ci omul conduc spre această sublimă poreclă, descendență din epoca de aur a comediei burlești americane (care definește un „stil", o stare de spirit). O clipă m-a bătut chiar gândul să intitulez această carte „Mister Keystone, zis și AL.G.Croitoru"... Regizorul — care se pregătește, când scriu aceste rânduri, să devină octogenar — a făcut multe în viața lui, a realizat lung metraje și scurt metraje, peste 30 de filme, de ficțiune și documentare, pentru marile și micile ecrane, a fost scenarist la multe dintre aceste filme, a fost regizor și scenograf de teatru (în țară și peste hotare), regizor de teatru radiofonic, a fost actor, a publicat volume de proză și poezie, s-a afirmat că publicist în ziare sau reviste de cultură, a activat și continuă să activeze în învățământul superior artistic fiind — în prezent — profesor de Artă regiei de film și Arta actorului la Facultatea deArte „Hyperion", înființată de regizorul Geo Saizescu imediat după Revoluția din decembrie '89. Are, așadar, în ciuda scepticilor, și chiar dacă n-a mai realizat, de aproape trei decenii, vreun lung metraj de ficțiune, o „carte de vizită" bogată, care reclamă, de la sine, un studiu monografic. Dar, în ceea ce mă privește, am trei motive speciale să pornesc, acum, această carte. - din Argument.
