Personalitate dinamică a școlii monahale, Sf. Dorotei din Gaza a transformat modul tradițional de înțelegere a vindecării în viața spirituală. Învățătorii monastici din Gaza, Isaia din Sketis, Varsanufie, Ioan și Dorotei, au folosit acest discurs al vindecării pentru a povățui și a călăuzi pe frați în viața monahală.
Ca aspecte predominante ale existenței umane, boala și suferința trebuiau înțelese și interpretate. Pentru unii învățători, vindecarea era doar o metaforă a înnoirii spirituale pe care o aduc boala și durerea. Pentru alții, suferința fizică ducea la înnoirea rezistenței și a încrederii. Condus de o gândire nouă, el a luat în considerare conceptul de vindecare ca o prelungire dincolo de metaforă și în realitatea fizică trăită în trup. Încurajându-i pe frați să urmeze această idee, el a dezvoltat și mai mult importanța vindecării, scoțând în evidență însemnătatea bunăstării fizice și spirituale. Viața pe care a avut-o în vedere, ca proces de vindecare, era o viață virtuoasă, orientându-se cu grijă printre tulburările vieții și întărindu-și sufletul și trupul. Kyle A. Schenkewitz reînvie interesul pentru viață și învățăturile Sfântului Dorotei din Gaza ca povățuitor duhovnicesc și teolog inovator. Îmbinând perspective medicale și filosofice ale sănătății și vindecării în lumea antică, Schenkewitz explorează importanța integrării trupului și sufletului în discursul școlii monahale din Gaza ca reprezentativă pentru creștinismul timpuriu. Contribuția deosebită a lui Dorotei a fost o spiritualitate ascetică ce a pus accentul pe sănătatea atât a trupului cât și a sufletului, ca unitate. Această lucrare trasează noi direcții pentru studiul vechilor practici monahale și ascetice. - Prof Kenneth B. Steinhauser, Universitatea din Saint Louis, Missouri KYLE A. SCHENKEWITZ deține un doctorat în teologie istorică la Universitatea din Saint Louis. În prezent, el este profesor adjunct la Universitatea din Saint Louis și slujește la biserica Sfinții Mihail și Gheorghe.
