Fiecare om are crucea sa, adică un necaz al său: fie poftele păcătoase ale firii sale și lupta trupului împotriva duhului, fie ispitele vrăjmașului nevăzut, fie prigoane, supărări, jigniri, vorbire de rău și osândire din partea vrăjmașilor văzuți, fie pierderea unui prieten drag, a copiilor, a averilor, fie alt lucru întristător, cum ar fi bolile trupești și orice alt fel de suferințe.
Toate acestea sunt crucile noastre, și atunci când omul, din iubire de Dumnezeu, le poartă cu răbdare, se face părtaș pătimirii Domnului, se face potrivit Crucii Lui. Calea împărătească înseamnă nevoințe cu măsură, viața cu măsură și conștiința curată... Omul trebuie să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirea păcatului, și de cea la dreapta, adică spre nevoințele peste măsură de aspre, care duc la trufie... Astfel, câte puțin, din virtute în virtute, va urca la cer ca pe o scară și va ajunge în Rai.
