Adierea duhului

Editura Doxologia va propune o lucrare menită a-i ajuta atât pe preoții duhovnici din orașe și mănăstiri, cât și pe cititorul care dorește să înțeleagă mai mult importanța lucrării pastorale: Mitropolitul Antonie de Suroj, „Adierea Duhului.
Citește tot rezumatul cărții Adierea duhului... Purtarea de grijă față de suflete”, traducere din limba rusă de Monahia Mîna. Lucrarea se adaugă precedentelor patru titluri din seria de autor Mitropolitul Antonie de Suroj publicate la Doxologia: „Mai aproape de Hristos. Spovedania și iertarea”; „Rugăciunea care aduce roade”; „Reflecții. O călătorie duhovnicească”; „Asceza și căsătoria”.   „Adierea Duhului” conține predici, textul integral al unor conferințe ținute în Anglia și Rusia și răspunsurile la întrebările adresate de participanți, convorbiri cu diverse personalități (e.g. Ilarion Alfeyev) și este împărțită în cinci capitole: „Călăuzirea către Împărăție”, „Despre viață în Duhul”, „Predici cu ocazia diferitelor hirotonii”, „Sensul Spovedaniei”, „Spovedania de obște”. Ca și celelalte lucrări ale Mitropolitului Antonie de Suroj și „Adierea Duhului” este născută din experiența personală a iubirii jertfelnice a lui Hristos pentru cel care îi poartă chipul și este chemat la asemănarea cu El. Nu este o carte scrisă din preamultul cunoștințelor teologice, din obligativitatea participării la un simpozion sau din dorința autorului de a se promova ca autoritate duhovnicească. Nu, nimic din toate acestea. Mitropolitul Antonie a trăit moartea și învierea întru duhul, a înțeles ce este dumnezeiască dragoste, dumnezeiască împreună-pătimire: ființa relației dintre Dumnezeu și om.   Fiecare pagină a cărții ne îndeamnă să înțelegem chemările la pocăință și schimbarea vieții pe care Hristos ni le adresează prin pericopele Evangheliei, întâmplările și încercările prin care trecem și întâlnirile cu aproapele. Surprinde, ca de obicei în scrierile Înăltpreasfințitului Antonie, atât aplicabilitatea practică a sfaturilor, cât și extraordinara experiența de viață din care acestea izvorăsc. Aflăm răspunsuri la nedumeriri legate de relația duhovnic-ucenic, îndreptarul de spovedanie, sobornicitatea parohiei, slujirea la Sfântul Altar, vrednicia/nevrednicia preotului, povara duhovniciei, relația dintre psihologie și tămăduirea sufletului rănit.      Cartea Mitropolitului Antonie de Suroj, „Adierea Duhului. Purtarea de grijă față de suflete” poate fi înțeleasă ca un adevărat manual de pastorație scris pe scaunul de spovedanie de un om care a luat jugul lui Hristos și l-a purtat cu duioșie și „dragoste bărbătoasă”, un om care a înțeles că „păstorirea nu este meserie, nu este tehnică, nu este conducere, nu este stăpânire, ci, mai mult decât atât, o slujire plină de bunătate și jertfelnicie. Purtarea de grijă de suflete nu știe de zile sau de nopți; nu există un astfel de moment, când omul să nu aibă dreptul de a pătimi, când omul să nu aibă dreptul de a se afla în nevoie, pentru că, de pildă, păstorul se află vremea odihnei sau la vremea când trebuie să se mai gândească și la el însuși” (p. 19). Mitropolitul Antonie îi îndeamnă pe păstori să poarte jugul lui Hristos fără să se uite înapoi, fără să caute la fața oamenilor, ci, mereu plini de delicatețe și duioșie pentru făptura rănită, să dorească – atât pentru ei înșiși, cât și pentru cei păstoriți – doar „nașterea întru Împărăția cea neclintită” (Evr. 12, 28). Citește mai puțin...