"...Au privit înmărmuriți cum a ieșit duhul din ulcior, cum a Iuat forma tatălui lor, deși din abur alb, i-au recunoscut trăsăturile, dar el era un fel de ecou al dragostei, răspundea numai la murmurul și la intensitatea iubirii ei, altceva nu sesiză în jur, era sclavul voinței femeii iubite și atâta tot.
Tătăroaica i-a avertizat să nu facă vreun gest nechibzuit, pentru că îl vor pierde și nu asta ar fi fost neapărat problema, dar el fusese deturnat din drumul firesc de acele scântece și de tăria iubirii ei. Nu se știe în ce spații ar fi alunecat dacă era bruscat și ea își pierdea puterea asupra lui. Ar fi rătăcit speriat prin locuri necunoscute, încărcat de energii poate negative ori incompatibile, ar fi cunoscut chinuri de neînchipuit, pe care noi, oamenii, în viața actuală, nu avem a le intui Bratosin... i-a cerut iubitei sale să studieze fiecare cuvânt, fiecare murmur, să le măsoare energetic, să le convertească în cifre, și așa s-a ajuns la formula matematică a iubirii... Experimentau unul pe pe celălalt jocul matematic și o iubire indefinită le umplea ființa telurică și cea astrală, sentimentele se intersectau ca niște lasere și trupurile li se cutremurau de trăiri incomensurabile..." (Fragment din carte)
