Prin această formulă cosmogonică și scientistă, Marin Dumitrescu este prezent ca o replică indirectă la actualul concert liric european în care dominanta, dacă nu asfixiantă este obsedanta poezie apocaliptică, mărturie crudă și transmisie în direct a sfârșitului lumii.
Trăind în Occident, Marin Dumitrescu cunoaște prea bine această resemnificare apocaliptică a poeziei de acolo dar - în consecvența modelelor și temelor românești - elaborează în sensul tradiției, universuri cosmogonice.
