O mica printesa Vol.1

O mică prințesă, romanul lui Frances Hodgson Burnett a apărut în 1905 și este una dintre cărțile pentru copii din care se desprind la fel de multe învățăminte și pentru adulți, indiferent de momentul lecturii.
Citește tot rezumatul cărții O mica printesa Vol.1... Povestea micuței Sara Crewe, care ajunge săraca după ce tatăl ei pierde întreaga avere, a devenit deja clasică. Povestea tristă și cu mare încărcătură dramatică, insuflă speranță și încrederea că, orice s-ar întâmpla, nu suntem singuri și întotdeauna vom găsi alinare în puterea miraculoasă a imaginației. Sara Crewe este orfană de mamă și este crescută de tatăl ei, un întreprinzător cu afaceri prospere în India. Ea și-a petrecut prima parte a copilăriei în India, dar în urma unor împrejurări nefavorabile cei doi au fost nevoiți să se reîntoarcă la Londra. Aici micuța Sara este înscrisă la o școală de domnișoare condusă de o anume Miss Minchin. Directoarea va fi personajul negativ al cărții, o femeie severă și lipsită de compasiune, dar în schimb oportunistă în ceea ce privește avantajele de pe urma statutului social al elevelor sale. Viața Sarei se va schimba considerabil în momentul în care primește vestea morții tatălui ei. Din mica prințesă cum era poreclită de fetele de la școală și alintată de tatăl său, ea va deveni cerșetoarea școlii. Miss Minchin va lua decizia de a o păstra în școală dar cu niște condiții deosebit de nedrepte pentru o fetiță de unsprezece ani. Astfel că pentru a mai putea participa la ore va fi obligată să facă toate cumpărăturile și comisioanele angajaților școlii indiferent de vremea de afară sau de starea ei de sănătate. Însă norocul îi va surâde micuței care va ajunge în grija partenerului de afaceri al tatălui ei, ea reușind să își recapete viața de prințesă pe care o pierduse. Fragment din cartea O mică prințesă, volumul I, de Frances Hodgson Burnett "Cele mici, care fuseseră obișnuite să fie disprețuite și să li se dea ordine de către domnișoarele mai mari, de zece sau doisprezece ani, nu aveau niciun motiv să se plângă din pricina fetei invidiate de toată lumea. Sara era afectuoasă ca o mamă, iar atunci când o fată cădea și se rănea la genunchi ea venea fuga și o ajută să se ridice, mângâind-o sau scoțând din buzunar vreo bomboană sau altceva care să-i aline durerea. Nu le alunga niciodată din calea ei, și nici nu râdea, și nu le umilea deloc pentru că erau mai mici ca ea. - Dacă ai doar patru ani, asta e, doar atât ai, îi zisese ea odată Laviniei cu asprime când aceasta o pocnise pe Lotție și-o făcuse "mormoloc". Dar o să faci și tu cinci la anul și mai apoi șase. Și peste șaisprezece ani o să ai douăzeci, zise ea cu o privire încărcată de reproș. - Mai să fie - zisese Lavinia ce bine știm să calculăm! De fapt era cât se poate de sigur că și ea mai avea tot atât până la împlinirea aceleiași vârste - o vârstă la care abia îndrăznea să viseze cineva. Astfel că fetițele mai mici o adorau pe Sară. Nu o dată dăduse ea câte un ceai special pentru ele în camera sa. Și se jucaseră cu Emily și folosiseră serviciul ei de ceai pictat cu floricele albastre în care era ceai superindulcit. Niciuna dintre ele nu mai văzuse până atunci un serviciu de ceai adevărat pentru păpuși. Din acea după-amiază, Sara fu privită ca o adevărată zână bună de către întreaga clasă ce abia buchisea alfabetul. Lottie Leigh o diviniză într-o asemenea măsură încât, dacă Sara nu ar fi fost atât de afectuoasă, i s-ar fi părut de-a dreptul plictisitoare. Lottie fusese trimisă la școala de către un tată tânăr și aventurier, care nu-și putuse închipui ce altceva să facă cu ea. Mama ei murise și pentru că fetița fusese tratată ca o păpușă preferată sau o maimuțică răsfățată încă de la naștere, devenise o micuță insuportabilă." Citește mai puțin...