O mica printesa Vol.2

O mică prințesă, romanul lui Frances Hodgson Burnett a apărut în 1905 și este una dintre cărțile pentru copii din care se desprind la fel de multe învățăminte și pentru adulți, indiferent de momentul lecturii.
Citește tot rezumatul cărții O mica printesa Vol.2... Povestea micuței Sara Crewe, care ajunge săraca după ce tatăl ei pierde întreaga avere, a devenit deja clasică. Povestea tristă și cu mare încărcătură dramatică, insuflă speranță și încrederea că, orice s-ar întâmpla, nu suntem singuri și întotdeauna vom găsi alinare în puterea miraculoasă a imaginației. Sara Crewe este orfană de mamă și este crescută de tatăl ei, un întreprinzător cu afaceri prospere în India. Ea și-a petrecut prima parte a copilăriei în India, dar în urma unor împrejurări nefavorabile cei doi au fost nevoiți să se reîntoarcă la Londra. Aici micuța Sara este înscrisă la o școală de domnișoare condusă de o anume Miss Minchin. Directoarea va fi personajul negativ al cărții, o femeie severă și lipsită de compasiune, dar în schimb oportunistă în ceea ce privește avantajele de pe urma statutului social al elevelor sale. Viața Sarei se va schimba considerabil în momentul în care primește vestea morții tatălui ei. Din mica prințesă cum era poreclită de fetele de la școală și alintată de tatăl său, ea va deveni cerșetoarea școlii. Miss Minchin va lua decizia de a o păstra în școală dar cu niște condiții deosebit de nedrepte pentru o fetiță de unsprezece ani. Astfel că pentru a mai putea participa la ore va fi obligată să facă toate cumpărăturile și comisioanele angajaților școlii indiferent de vremea de afară sau de starea ei de sănătate. Însă norocul îi va surâde micuței care va ajunge în grija partenerului de afaceri al tatălui ei, ea reușind să își recapete viața de prințesă pe care o pierduse. Fragment din cartea O mică prințesă, volumul al II-lea, de Frances Hodgson Burnett "Adevărul era că domnișoara Minchin știa cât de însetată era Sară de învățătură, încât să nu mai aibă nici măcar pretenția de a avea și ea o profesoară. Dacă-i dădeai cărți, le devoră și la sfârșit le știa pe dinafară. Era posibil ca în câțiva ani să i se acorde încrederea de a preda, așa cum o făcea ea însăși. Asta avea să se întâmple când se mai mărea și se aștepta să trudească și în clasă așa cum o făcea acum prin alte părți ale internatului. Urma să fie obligată să-i dea alte haine mai bune, dar cu siguranță că acestea aveau să fie simple și urâte și urma să arate tot ca o servitoare. Asta era tot ce părea să se aștepte Sara să se întâmple și rămase nemișcată câteva minute bune gândindu-se la lucrurile acelea. Apoi îi trecu prin minte un gând ce-i readuse culoarea în obraji și ochii își recăpătară și ei strălucirea. Își îndreptă trupul mic și înalță capul. "Orice va fi să fie - își zise ea -, un lucru nu are cum să se schimbe. Chiar dacă sunt îmbrăcată în zdrențe, pot fi totuși prințesa în sinea mea. Ar fi mult mai ușor să fiu prințesă dacă aș fi îmbrăcată în haine aurite, dar e o victorie mult mai mare să fii una atunci când nu știe nimeni că ești. De pildă Maria Antoaneta, atunci când era închisă, și își pierduse tronul, și avea doar o cămașă neagră pe ea, și păru-i era alb iar ei o insultau și-i ziceau văduva Capet, atunci era mult mai regină decât când fusese fericită și totul era sclipitor. Mie, cel mai mult îmi place de ea atunci. Mulțimile acelea care vociferau n-au speriat-o. Era mai puternică decât ei, chiar dacă i-au tăiat capul."  Acest gând era unul cu totul nou, cu toate că nu era prima oară când îl avea. O consolase de atâtea ori când era amărâtă și mergea prin casă cu așa o expresie pe chip, pe care domnișoara Minchin n-o putea pricepe, dar care o scotea din sărite. Părea că fetița trăia în sinea ei într-o altă lume. Era ca și cum nici nu auzea grosolăniile și răutățile care i se adresau, sau dacă le auzea nu-i păsă deloc de ele." Citește mai puțin...