Quidditch, o perspectiva istorica

Universul Harry Potter: Quidditch, o perspectivă istorică de Kennilworthy Whisp O carte neprețuită, consultată aproape în fiecare zi de fanii jocului inventat de J.K. Rowling   Dacă te-ai întrebat vreodată de unde vine smiciul de aur, cum au apărut bulgarii din Quidditch, sau de ce au Hoinarii din Wigtown satare de măcelari pe robele lor, ai nevoie de Quidditch: O perspectivă istorică.
Citește tot rezumatul cărții Quidditch, o perspectiva istorica... E o carte neprețuită, consultată aproape în fiecare zi de fanii jocului.     Drepturile de autor pentru această carte vor ajunge la Comic Relief și la fundația internațională de caritate a lui J.K. Rowling, Lumos, care vor folosi aceste sume pentru a continua să îmbunătățească și să schimbe vieți – misiune încă mai însemnată și mai uimitoare decât înhățarea în trei secunde și jumătate a smiciului de aur de către Roderick Plumpton, în 1921. Fragment din volumul "Quidditch, o perspectivă istorică" de J.K. Rowling:   "După cum știe orice vrăjitor de vârstă școlară, faptul că zburăm pe mături este probabil cel mai prost păstrat secret al nostru. Mătura nu lipsește din nicio ilustrație măgeamească cu vrăjitoare și, oricât de ridicole ar fi aceste desene (fiindcă niciuna dintre măturile zugrăvite de Măgeămii n-ar putea rămâne în aer nicio secundă), ele ne reamintesc că am fost neglijenți prea multe secole ca să ne mai surprindă că măturile și magia sunt legate în mod inextricabil în mintea Măgeamiilor. Nu s-au aplicat măsuri de securitate adecvate până când, prin Codul Internațional al Păstrării Secretului Vrăjitoresc din 1692, fiecare Minister al Afacerilor Magice a fost făcut direct responsabil pentru consecințele sporturilor magice jucate pe teritoriul său. Asta a dus ulterior la apariția, în Marea Britanie, a Departamentului de Jocuri și Sporturi Magice. Echipele de Quidditch care au ignorat ordinul ministerului au fost obligate să se desființeze. Cel mai celebru în acest sens a fost cel al Petardelor din Banchory, o echipă scoțiană renumită nu numai pentru nepriceperea la Quidditch, ci și pentru petrecerile pe care le dădea după meciuri. După meciul din 1814 împotriva echipei Săgețile din Appleby (vezi Capitolul șapte), Petardele nu numai că au lăsat bulgarii să zboare în noapte, ci au pornit să prindă un Dragon Negru din Insulele Hebride ca mascotă pentru echipă. Reprezentanții Ministerului Afacerilor Magice i-au interceptat în vreme ce zburau deasupra orașului Inverness, iar Petardele din Banchory n-au mai jucat niciodată. În prezent, echipele de Quidditch nu joacă acasă, ci folosesc terenuri care au fost înființate de Departamentul de Jocuri și Sporturi Magice unde se iau măsuri adecvate contra Măgeămiilor. După cum bine zicea Zacharias Mumps în urmă cu șase sute de ani, cele mai sigure terenuri de Quidditch sunt cele înființate în zonele mlăștinoase pustii.” Citește mai puțin...