101 intrebari si raspunsuri despre Biblie

La sfârșitul anilor ’50 ai secolului trecut îmi terminăm studiile doctorale, pentru a putea preda Biblia. După un an petrecut la Ierusalim, mulțumită unei burse pentru studierea manuscriselor de la Marea Moartă, încă inedite pe atunci, m-am reîntors și am început să predau științele biblice la Seminarul „Sfânta Maria” din Baltimore.
Citește tot rezumatul cărții 101 intrebari si raspunsuri despre Biblie... În anul 1960 am susținut prima sesiune de studii de vară despre Biblie, iar după această perioadă, pe lângă obișnuitele mele ore de predat, am ținut mii de conferințe pentru diverse grupuri doritoare să audă vorbindu-se despre Scripturi. Aceste grupuri erau formate din episcopi și preoți din diecezele catolice și din clerici ai altor Biserici, călugări și călugărițe din diferite congregații, precum și grupuri formate din toți acei oameni care participă, pe parcursul verii, la sesiuni, congrese și conferințe. Oricare ar fi fost subiectul conferințelor mele ținute pe parcursul anilor, am fost impresionat să constat că, în momentul când începea partea în care răspundeam la întrebări, unele dintre acestea reveneau constant, chiar dacă nu se potriveau cu tema abordată. Această repetare mi-a fost, cu siguranță, de folos, nu doar pentru că am sesizat ceea ce era de interes pentru public, ci și – sper acest lucru – pentru a putea formula răspunsuri mai adecvate la aceste întrebări. Deseori auditorii au avut amabilitatea de a afirma că momentul consacrat întrebărilor și răspunsurilor nu era mai puțin important decât conferințele propriu-zise, pentru a aprofunda înțelegerea Scripturilor. Acesta a fost motivul pentru care m-am hotărât să adun, din acest bagaj de experiență, întrebările care mi s-au părut cel mai des formulate și să public răspunsurile la acestea.   Permiteți-mi să insist: este vorba despre întrebări care mi-au fost adresate. Un procentaj însemnat din acestea a fost adresat, probabil, oricărei persoane care vorbește despre Biblie. Totuși, este inevitabil că răspunsurile pe care le-am publicat și cele pe care le-am formulat să fi sugerat chiar ele unele dintre întrebările auditoriului. În lucrare, m-am străduit să formulez întrebările în funcție de amintirile mele. Unele dintre ele au fost enunțate, întotdeauna, din interes sau din curiozitate. Altele sunt formulate într-o manieră ușor defensivă, deoarece foarte adesea subiectul suscită, în cel care întreabă, o anumită tulburare. Se întâmplă ca interlocutorul să insiste: răspunsul care i-a fost dat nu corespunde exact cu ceea ce căută el. Am încercat să păstrez aceste diferențe de ton. M-am întrebat ce spațiu ar trebui să acord răspunsurilor din această carte. Ar fi mai bine să dau răspunsuri mai ample unui număr mai mic de întrebări, sau să dau răspunsuri mai scurte, care să genereze alte întrebări, ce ar relua punctele tratate insuficient în cadrul primului răspuns? Cel mai adesea am ales aceasta din urmă abordare, căci ea corespunde experienței mele directe din teren, în urma conferințelor ținute. Participanții nu se așteaptă ca răspunsul la o întrebare să constituie o nouă conferință. Ei preferă aprofundarea unui răspuns considerat incomplet. Totuși, există probleme complexe, care cer uneori răspunsuri mai detaliate, exact în momentul când sunt puse (și pe care această lucrare le prezintă). Cititorul va observa imediat diferența de lungime dintre răspunsurile la cele 101 întrebări.   Alte persoane ca mine, care și-au petrecut viața studiind Biblia, ar putea formula răspunsuri diferite la aceste întrebări. Răspunsurile îmi aparțin, dar ele au fost cizelate în primul rând din dorința de a face înțelese informațiile, nu de dorința de a atrage atenția cu orice preț. Am constatat că o replică prea abilă sau un răspuns prompt care vizează provocarea râsului rănește deseori și închide mintea interlocutorului în fața a ceea ce de fapt dorești cu adevărat să transmiți. Prefer să-mi enunț pe larg gândurile, decât să subliniez ridicolul unui răspuns de alt tip, oricât de caraghios îl găsesc, în fond. Îl avertizez pe cititor: nu va găsi nimic remarcabil, „strălucitor”, în aceste răspunsuri; îmi este suficient să sper că va găsi, în ele, informații. Am preferat termenul de „raspuns” celui de „replica”. In acest fel am răspuns la aceste întrebări și o voi mai face în continuare; dar cititorul este acela care va judeca dacă a găsit, cu adevărat, răspunsul așteptat. - Raymond E. Brown Citește mai puțin...