Istoria invatamantului romanesc

Instituția păstră vechiul ei caracter strict românesc, cu „dascăli trebuincioși”, spune anaforaua Divanului, „spre învățătura școlarilor mai întâi în limba patriei și apoi în alte limbi ce se vor socoti mai folositoare”.
Citește tot rezumatul cărții Istoria invatamantului romanesc... Dar ea se osebia în două, fiind astfel nesfârșit superioară superficialei înjghebări de la București. De o parte, o școală normală, dar nu pentru pregătirea învățăturilor, ci ca școala primară, în sensul celor din Ardeal, în care au a se preda: limba terii cu gramatica, apoi caligrafia, catehismul, aritmetică și puține începuturi de științi. Cursul va fi de doi ani. Învățământul lancasterian făcea parte din program. La școala înaltă, căreia i se dă titlul de Gimnasiu Vasilian, legându-1 cu o frumoasă tradiție, se va studia timp de patru ani. Ea se sprijină întâi pe „cultura limbii vorbirii neamului, în care se fac sfintele rugăciuni, se tractarisesc toate pricinile și care este cea mai puternică legătură spre păstrarea și îmbunătățirea neamului, și însuflețirea de dragoste către patrie”. Dar se așează alăturea latină, „maica limbii noastre”, care se preda și în Țara Românească… … În general, se poate observa că scopul școlii primare și secundare, formând de fapt un bloc, nu e unul singur, ci dublu (afară de scopurile false ce i s-au dat), și anume: pregătirea omului complect, care să nu se încurce în viață, ci s-o înțeleagă, s-o domine și s-o sporească și, al doilea, pregătirea omului nobil, bun, energic, dar drept, luptător, dar milos, în locul fiarei pe care o crea vechiul învățământ pur științific și numai real, și care a dat, pe rând, bestia de câștig, bestia de război și bestia de sport. De aici, credem că trebuie să se inspire nouă reformă. De mi-ar fi dat să o înrăuresc și eu! Citește mai puțin...