Rataciri printre capitale, chipuri si alte sentimente

Vlad, un ofiter la locul lui, asezat cuminte pe linia generala a sistemului militar. Cumintenia, dar nu si obedienta, obisnuinta, dar nu si rutina, ordinea, dar nu cea maniacala ii jalonasera nu doar evolutia profesionala, dar si viata personala.
Citește tot rezumatul cărții Rataciri printre capitale, chipuri si alte sentimente... Avea in minte o vorba de la bunica lui, o ardeleanca apriga, de pe malul Muresului: "Ce-i prea mult, nu-i sanatos!". Aceasta vorba ii intrase in sange si o aplicase-n toate: si la scoala, si la bautura, si la femei, si la bani, ba poate chiar si la suflet, reusind a-si controla emotiile excesive. In felul acesta, a scapat de multe belele in viata si a parcurs niste ani buni si linistiti, poate prea banali, ar zice unii, desi nu ar avea dreptate. Vlad prefera sa aleaga calea de mijloc, pe care o considera cea mai sanatoasa. Se obisnuise a vizualiza in minte cum aveau sa se desfasoare lucrurile, asa incat sa se poata orienta spre acel drum care sa-I permita atingerea obiectivelor dorite. Obiective care si acestea erau prioritizate pe baza unor criterii, pe care el le considera izvorate din bun simt. Citește mai puțin...