Ceea ce-l înrudește structural pe Blecher cu Kafka, cu Bruno Schulz sau cu Robert Walser e mai ales facultatea de a se instala în nenorocire, de a o accepta ca o condiție a vieții curente. Înainte ca boala să se manifeste, el înregistrează o agresivitate sistematică a universului, îndreptată împotriva sa.
Citește tot rezumatul cărții Vizuina luminata}... Există locuri virane sau închise, care îi provoacă invariabil stări de leșin voluptuos, prevestite printr-o bizară beție olfactivă. Lucrurile ies din neutralitatea lor și-l asaltează, căutând să-l fascineze sau să-l terorizeze. - Ovid S. Crohmălniceanu Realitatea unică și limitată a ființei noastre unice și limitate seamănă cu un coșmar nocturn din care însă nimeni nu ne trezește: «bizara aventura de a fi om» nu este decât această zbatere inutilă în ghearele unei condiții din care nu există ieșire, cu excepția unor rare și pasagere momente de beatitudine, când identitatea noastră este suspendată și ne îngăduie, ca într-un vis frumos de această dată, să participăm la existența esențială, profundă și infinită a Marelui Tot; când, cu alte cuvinte, Je est un Autre. - Nicolae Manolescu Citește mai puțin...