Civilizatia. Vestul si restul

La începutul secolului al XV-lea, civilizațiile și calitatea vieții din Orient erau impresionante. Orașul Interzis se află în construcție în perioada Ming, iar otomanii asediau Constantinopolul, pe care aveau să-l cucerească în 1453.
Citește tot rezumatul cărții Civilizatia. Vestul si restul... În schimb, Europa Occidentală era mai degrabă o provincie paupera care încerca să-și revină în urma ravagiilor făcute de ciumă și de războaiele nesfîrșite. Părea de neimaginat că Vestul va ajunge curînd să domine restul lumii și-și va menține această dominație timp de peste jumătate de mileniu. Căutînd factorii care au făcut-o posibilă și care ne pot spune ceva despre viitorul Occidentului, Civilizația lui Niall Ferguson își poartă cititorii într-o călătorie fascinantă în jurul lumii – de pe Canal Grande la Nanjing și palatul Topkapi din Istanbul, de pe Machu Picchu pînă pe Insula Rechinilor, din turnurile semețe ale Pragăi pînă în bisericile secrete din Wenzhou.   Din cuprins: Competiția • Două rîuri • Eunucul și unicornul • Cursa mirodeniilor • Regatul de Mijloc • Știință • Asediul • Micrografia • Osman și Fritz • Cu Tanzimat-ul prin Europa • De la Istanbul la Ierusalim • Proprietatea • Lumi noi • Țara celor liberi • Revoluțiile americane • Soarta gullahilor • Medicină • Profeția lui Burke • Molohul războiului • Medecins sans Frontieres • Craniile din Insula Rechinilor • Rușinea neagră • Consumul • Nașterea societății de consum • Să ne occidentalizam! • De la epoca jazzului la epoca bogăției • Spiritul jeanșilor • Pijamale și eșarfe • Muncă • Etica muncii și etica cuvîntului • Distrați-vă! • Ierusalimul chinez • Tărîmuri ale necredinței • Sfîrșitul lumii? De când lumea contemporană şi-a asumat acel prefix post (atotprezent în construcţîi precum “postcolonialism” sau “postmodernism”) care marchează în fapt o schimbare a unei paradigme de gândire cultivate timp de aproape 300 de ani, demersurile cercetărilor din toate domeniile (cu precădere cei din ştiinţele umaniste) au început să se reorienteze de la ierarhizări, reducţii, comparăţîi care porneau şi se întorceau la punctul de referinţă al culturii occidentale, către o înţelegere şi o interpretare cât mai eliberată de angajamente valorice ce şi-au pierdut demult legitimitatea. Astăzi, când pretenţiile absolutiste s-au dizolvat, când distincţia dintre culturile majore şi cele minore a fost demascată drept o strategie de a conserva ideologic o hegemonie a unui spaţiu geografic şi cultural, pare de la sine înţeles că orice discurs europocentrist miroase de departe a devianţă intelectuală, a formă retrogradă de a reînscăuna perspective înguste, a aroganţă şi aşa mai departe. Niall Ferguson este însă un absolvent de Oxford, un elev al lui Robert Colingwood (un mare filosof al istoriei din secolul XX), un cercetător de la care cu greu te-ai aştepta să poată fi incriminat de acuzăţiile de care vorbeam. Cu toate acestea, istoricul englez îşi intitulează volumul Vestul şi Restul, asumând aparent, încă din titlu superioritatea Europei faţă de întreaga lume. Nu este vorba de o prejudecată goală, de un partizanat nejustificat, căci în opinia lui Ferguson, încercările de a investiga istoria ultimilor 500 de ani conduc, aproape inevitabil, către încercarea de a explica fenomenul dominăţiei vestului asupra lumii. Căci acesta este, în viziunea specialistului englez, cea mai provocatoare enigmă pentru un istoric, aceea de a răspunde la următoarea întrebare: cum au reuşit, începând cu secolul al XIV-lea, câteva state dintr-un colţişor al unui continent minuscul să domine imperii mult mai populate, mai puternice şi mai dezvoltate tehnologic? E o întrebare cu deschidere inclusiv către viitor: căci dacă a existat vreodată un avantaj occidental, răspunsul la întrebarea cardinală a lui Ferguson pregăteşte o cântărire a prezentului şi mai ales a viitorului puterii occidentale (sau a celor care o vor succeda). Desigur, întrebarea nu e nouă şi a primit deja nenumărate răspunsuri, în ultima jumătate de mileniu – fie că s-a vorbit de întâmplare, de geopolitică, de ştiinţă, de instituţîi sau chiar de blamatul imperialism occidental (înfierat în prima jumătate a secolului de comunism şi, mai târziu, de postcolonialism) acestea nu par să epuizeze şi nici să explice satisfăcător problematică. În fond, aşa cum remarcă şi Ferguson, au existat în istorie o mulţime de imperii pe toate continentele care ar fi putut emite oricând pretenţii de expansiune (şi ar fi avut posibilităţi să le susţînă) şi totuşi aceste imperii au dispărut, fără a avea vreun impact durabil asupra evoluţiei popoarelor de pe glob. Explicăţia nuanţată şi interesantă a lui Ferguson leagă ascensiunea occidentului şi a influenţei sale de şase elemente: competiţia existentă între statele europene (care a dat naştere impulsului de expansiune teritorială), revoluţia ştiinţifică, organizarea politică bazată pe domnia legii şi guvernarea reprezentativă (la rândul lor bazate pe respectarea proprietăţii), medicină modernă (care a condus la creşterea speranţei de viaţă şi a permis supravieţuirea colonişților în teritoriile îndepărtate), societatea de consum (specifică la început civilizaţiei occidentale – singura capabilă să suţînă tehnologic producţia în masă şi singura în care s-a cultivat cererea de bunuri de larg consum) şi o etică a muncii (derivând la început din etica religioasă, conform tezei webberiene – care a permis acumularea susţinută de capital). Cele șase elemente sunt tratate pe larg, în capitole separate din volumul lui Ferguson, autorul demonstrând cum, în mod ironic, tocmai dezavantajele aparente ale europenilor: permanentul conflict, fragmentarea teritorială şi lipsă de unitate au reprezentat de fapt premisele pentru atingerea dominației mondiale, stimulând permanent inovația și expansiunea. Ferguson examinează cum, tocmai prin faptul că au pierdut cursa înstăpânirii acestor şase avantaje (deşi au avut şansa lor la un moment dat: China a avut momentul ei de expansiune maritimă, Imperiul Otoman a beneficiat de descoperiri ştiinţifice similare europenilor etc) marile imperii ale lumii nu au reuşit să atingă performanţele occidentale. De fapt, istoricul englez nu se mărgineşte doar la a explica ascensiunea supremăţiei vestice ci examinează şi felul particular în care aceasta s-a materializat pe diferite continente (în fond, există diferenţe profunde între coloniile europene din Africa, Asia, America de Nord şi America de Sud). Miza discuţiei pe care o propune Ferguson este una de actualitate: teza sa este aceea că, departe de a avea un ciclu lent (care să includă o ascensiune, o perioadă de vârf şi o decădere), civilizaţiile sunt sisteme complexe care se pot prăbuşi brusc (aşa cum s-a întâmplat cu Imperiul Roman, cu dinastia Ming, cu Imperiile Japoniei, Marii Britanii postbelice), atunci când nu mai reuşesc să îşi valorifice avantajele. În aceste condiţii, destinul Occidentului stă sub semnul întrebării, atâta timp cât asistăm la o situaţie fără precedent în istorie: asiaticii par să îşi ia revanşa în cursa dominăţiei mondiale, adoptând tocmai modelul occidental bazat pe economie de consum şi tehnologie de vârf (şi chiar pe o etică a muncii cu fond protestant). Pentru prima oară în ultimii 500 de ani, occidentalii sunt ameninţaţi să fie înfrânţi cu propriile lor arme. CIVILIZAŢIA – VESTUL ŞI RESTUL – Niall Ferguson – Editura Polirom, 2011 Sever Gulea pentru blog.libris.ro Citește mai puțin...