Quo vadis

Textul este reprodus după ediția H. Sienkiewicz Quo vadis, apărută in colecția „Biblioteca pentru toți”, Editura Librăriei Leon Alcalay, București, 1907. „Romanul Quo Vadis este una din operele cele mai voluminoase, din care cauză s-au ivit multe piedici pentru răspândirea minunatei lucrări a lui Sienkiewicz. S-a simțit deci nevoia de a se reduce această lucrare și astfel romanul Quo Vadis a apărut în mai multe ediții franceze, germane și engleze.
Citește tot rezumatul cărții Quo vadis... Reducerile din traducerea de față sunt făcute, după cea mai bună ediție franceză prescurtată, - așa încât cititorii să nu piardă nici una din frumusețile originalului. Carte recomandată de  Ioan-Aurel Pop în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți".     Fragment din volum "Quo vadis" de Henryk Sienkiewicz:       „Îmbărbătați de cuvintele lui Petru, creștinii ieșiseră din catacombe. În drumul Apostolului, care mergea însoțit de Vinicius și de Chilon, mulți din trecători îngenuncheau și-i sărutau mâinile.     După ce făcu de trei ori semnul crucii deasupra Romei, Petru zise lui Vinicius:     - Ligia nu e departe. Hristos a scăpat-o.     - Mă supun Lui, din tot sufletul. Stropește-mă cu apa botezului, și spune-mi ce trebuie să fac.     - Să iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți.     La gura unui soi de peșteră, care li se deschise deodată în față, un om de o statură uriașă, Ursus, se ridică să-ntrebe:     - Cine e?     - Oameni buni, răspunse Petru.     Ursus îi recunoscu glasul și-i lăsă să intre.     Înăuntru, pe un așternut de paie, Linus, bolnav, dormea. Ligia, lângă un foc, fierbea o mâncare.     Surprinsă și veselă, se aruncă în brațele lui Vinicius, imediat ce-l zări. El o sărută și-i povesti tot ce suferise, de când plecase din Roma.     - Acum, că te-am regăsit pentru a doua oară, nu te mai las. Vă iau pe toți cu mine. Vreți să mergem la Antium? De acolo, putem trece în Sicilia. Pământurile, casele, viile, tot ce am, e al vostru. Aveți încredere în mine, nu e așa? Nu m-am botezat încă, dar Petru știe că atât aștept.     Ligia nu mai putea de bucurie.     - Casa ta va fi și a mea, îi răspunse ea, dându-i mâna.     - Pentru că Cezar a umplut cupa urgiei, dând foc Romei, mace-lărind locuitorii și aducând foametea, cumplita îi va fi pedeapsa. Ia dar cu tine pe Linus și pe Ursus și grăbiți-vă a scăpa pe Ligia. Dumnezeu pentru tine a făcut-o.     - Dar tu, Părinte? Tu ce faci? Rămâi aici?     - Hristos mi-a zis: «ia-mi turma și paste-o». Pot eu dar s-o las în mijlocul primejdiei?     Atunci, Vinicius, vibrând de entuziasm, strigă:     - Ai dreptate, stăpâne!... Ochii nu mi s-au limpezit încă, dar vreau să fiu credincios legii voastre: nici eu nu mai plec.     Drept răspuns, Petru înmuia mână în apa unui vas și-l stropi:     - Te botez, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, amin!     La auzul acestor cuvinte o lumină mistică îi orbi pe toți, un cor ceresc li se păru a cânta, îngeri se coborau din văzduh asupră-le, iar în înaltul cerului, între două mâini care-i binecuvânta, văzură o cruce sângerată.” Citește mai puțin...