Eminescu, mirunsa frunte. In viziunea scriitorului Valeriu Anania. Eseuri
... una din sursele de inspiratie ale celebrului poem Luceafarul este prologul Evangheliei dupa Ioan; analiza textului - cel definitiv si cel din variantele de lucru - ne permite sa conchidem ca Hyperion este o entitate increata, din vecie coexistenta cu Parintele sau partas cu Acesta la crearea lumii, intrupat cu menirea de a lumina fapturile si in imposibilitate ontologica de a-si parasi conditia divina; in el se concentreaza cei doi poli ai prologului ioanic, Logosul primordial si Logosul incarnat, ultimul putand deveni - asemenea lui Iisus-omul din gradina Ghetsimani - subiectul unei drame existentiale ce se cere depasita.
Fireste, prin aceasta nu urmarirn "increstinarea" poemului, ci doar revelarea faptului ca, asemenea marilor scriitori ai lumii, Eminescu a gasit in universul crestin un filon de aur pentru marea sa poezie. - Valeriu Anania
(in poem) Valeriu Anania il vede pe Eminescu in ipostaza (poetica) de Prag Deschis, ca pozitie funciara (si profetica) a poetului de geniu, "Luceafar", dar si "Parinte" al natiei (Cu cat esti mai Luceafar, cu-atat esti si Parinte - starea a saptea). Traind in nemurire (print de roua rourat in moarte vie - treapta a doua), Eminescu -Poetul, prin al carui cuvant testamentar (printr-o carte ni te dai - treapta a noua) s-au ingemanat ale Pamantului si ale Cerului, el ajungand sa intruchipeze astfel Poezia (treapta a noua), a fost si ramane investit divin ("Mirunsa frunte" si, ca atare, Logos in treapta lui inalta - treapta a noua), dobandind vibratie sacrala intru care neamul sau are de vietuit "prin ere" . "Pragul Deschis" este prag de sfintenie.
... sorgintea divina a Poeziei/logosului poetic-uman, cu care se identifica Poetul si exercitarea ei in "ipostaza christica" purtand pentru oameni si intre oameni Cuvantul dumnezeiesc confin, este o expresie subiacenta a intalnirii omului poetic cu Dumnezeu, o intalnire perpetua si lucrativa prin ere, antrenand cu sine neamul receptiv al poetului. (...)... la "sanctificarea" populara exprimata arghezian, Valeriu Anania a adaugat "Eminescului"/si lui Eminescu , in acest "imn", cu deschiderea argumentului teologic, un prag de sfintenie in planul intalnirii poetului cu Dumnezeu pe dimensiunea onto-poetica eterna. - Ioan St. Lazar
