Toate aceste „pagini autobiografice“, asumat „neliterare“, dar conținând o literatură confesivă de cea mai bună calitate, vin să configureze datele unui profil existențial neobișnuit și ale unei atitudini etice, ideologice și artistice.
Ele alcătuiesc, de asemenea, un segment distinct al literaturii istratiene – o literatură a răzvrătirii generoase… Nu mai avem de-a face nici cu autobiografia mascată din ciclul Viața lui Adrian Zografi,nici cu eposul eroic al romanelor despre haiduci sau cu fabulosul oriental din Chira Chiralină și Nerantulă, ci cu un Panait Istrati ce-și rememorează, cu onestitate și autenticitate, traseul picaresc al „formării“ personalității sale de autodidact: de la anii petrecuti „la stapan“ sau în porturi până la debutul publicistic și literar. Și, mai departe, până la eliberarea de iluziile Revoluției mondiale. Un credo exemplar, plin de vitalitatea sălbatică, rebelă a Orientului balcanic, și animat de aspirația nelimitată către eliberarea oprimaților de pretutindeni.