O moarte care nu dovedeste nimic.

O moarte care nu dovedește nimic este un roman dinamic, Ioana este un roman static. Iată prima distincție dintre ele. Bineînțeles, a doua oară voi avea mai multe calități de amănunt, profunzime, rezultatul experiențelor.
Citește tot rezumatul cărții O moarte care nu dovedeste nimic.... Dar altceva mă interesează: ce e superior în literatură, dinamicul sau staticul? În prima carte: ce se întâmplă cu eroină? A murit? Îl înșeală pe Sandu? Oscilația între două bănuieli. Curiozitatea lectorului va fi susținută până la ultimul rând. și mai departe dacă se poate. În Ioana se cunoaște intriga de la început. Nici o surpriză. O temă care trebuie să capete, în diferitele pasaje, cât mai multe forme. După cum Brahms, pe o temă a lui Handel, inventează o serie de va riații. Subiectul nu mai are nici o valoare, numai lucrul. Pe care să aleg din cele două forme de artă? Lectorul mediocru va prefera dinamicul. Curiozitatea lui va fi satisfăcută. Staticul este obositor. Trebuie un efort pentru a observa că ai renunțat de bunăvoie la orice spectacol, că te mulțumește numai jocul amănuntelor. Staticul are și un înțeles mai adânc pentru acei care nu socotesc literatură numai ca un divertisment, și cred că este expresia vieții celei mai intime. Nu mai inventezi nimic, căci orice evoluție, combinare de fapte, presupune o invenție. Jocul transformărilor noastre interioare este prea ascuns ca să-l sesizăm, după cum știm cu toții că îmbătrânim dar numai la distanță observăm schimbarea, și nu vom sesiza clipa cu clipă cum se îndeplinește această schimbare. Când acțiunea este statică, avem o enumerare de observații de care suntem absolut siguri, că sunt înțepenite și nu în devenire. Deci este o artă care prezintă garanții de adevăr. Modele celebre se găsesc: în romanele lui Balzac, de la primele rânduri, de la descrierea orașului, a străzii, a casei în care va trăi personajul central știm că vrea să ne dea un sentiment precis conturat: baron Hidot, Pere Goriot, Grandet. La fel, în piesele lui Moliere: Harpagon, Tartuffe, Mr. Jourdain. Intriga este întâmplătoare, menită numai să dea relief unui sentiment. Grandet, în toate scenele, în discuțiile cu fiica sa, sau cu cunoscuții, înainte de moarte, va rămâne un avar. și Julien Sorel trăiește o serie de aventuri, numai ca să-și desăvârșească temperamentul lui de ambițios. Adnotațiile lui La Bruyere sunt făcute ca și cum oamenii ar rămâne identici, oricât timp ar trece peste ei. și Proust studiază apropiat oameni care rămân cu aceleași caracteristice. Se descopăr deodată bătrâni, dar nu asistăm la clipele când se petrece această îmbătrânire. Mai limpede: o carte dinamică presupune că te ocupi numai de lucrurile exterioare oamenilor, căci numai întâmplările se pot petrece în salturi. O carte statică te obligă a rămâne înăuntrul oamenilor - fragment din Testament literar Citește mai puțin...