. Suflare in vant. 100 de poeme traduse de Mircea Cartarescu

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Am tradus cu o bucurie care sper că se vede în texte. Am încercat să fiu absolut fidel textului original, dar să-i dau și o anume flexibilitate în românește.
Citește tot rezumatul cărții . Suflare in vant. 100 de poeme traduse de Mircea Cartarescu... Nu e Cărtărescu, e Dylan. Iată ce-am avut minut de minut în minte pe când traduceam. Cărtărescu e doar instrumentul prin care Dylan poate străluci în limba română, îmi spuneam. și totuși cititorul foarte familiarizat cu frazarea mea o va putea recunoaște și în aceste o sută de poeme din Dylan, căci e inevitabil să fie așa. Tot ce pot să sper e că ea nu supără, că e doar un element de fundal, poate o umbră necesară. [...] Să traduci lyrics, chiar cele ale unor compozitori recunoscuți ca (mari) poeți precum Bob Dylan, Lennon-McCartney, Paul Simon sau Frank Zappă, ar putea părea o acțiune deznădăjduită dacă... ...dacă versurile muzicii folk-pop-rock nu ar da atât de bine când sunt puse pe hârtie. Dacă nu ar apărea atât de consonante cu poezia de azi, scuturată de podoabe. Dacă însuși faptul că le lipsește muzica nu ar face textele mai enigmatice. Dacă, lipsite de splendoarea hainei muzicale, n-ar fi atât de impresionante în sărăcia lor de multe ori înșelătoare. Dacă, în cazul de față, textele n-ar fi de Bob Dylan, un poet uriaș, chiar și-n lipsa muzicii, cum sper că vă veți convinge. - Mircea Cărtărescu Trei îngeri Trei îngeri zboară peste străzi Cântând la câte-un corn de-argint În rochii verzi și cu aripe Din ziua de Crăciun venind Cea mai sălbatică pisică din Montana trece Și-o doamnă în oranj, strălucitoare O furgonetă U-Hăul, un camion fără roți Autobuzul de Tenth Avenue lucind în soare Câinii și porumbeii zboară-mprejur Trece un om în piept cu o stea Trei tipi se târăsc înapoi de la slujbă Nimeni nu se-oprește să-i întrebe ceva Camionul brutăriei se-oprește la colț Lângă stâlpii pe care îngerii-adasta Șoferul se uită după un chip În lumea asta concretă și vastă Îngerii cântă din corn toată ziua Pământul trece pe lângă ei că o arcă Dar ascultă cineva muzica lor Cineva măcar încearcă? Fragment din carte: "Poți te rog să te târăști prin fereastră? Stă-n camera ta, mormântul lui, cu un pumn de pioneze în palmă Preocupat să se răzbune, blestemând Morții care nu-i mai pot răspunde la nici o sudalmă Sunt convins că n-are nici o intenție Să privească spre tine, decât Ca să testeze pe tine cine știe care invenție Poți te rog să te târăști prin fereastră? Pe mâini și pe coate, n-o să te zdrelești Cum poți să spui că el o să te bântuie? Poți în definitiv să. te întorci la el când dorești Arată așa sincer, simte-așa din rărunchi Când încearcă să cojească luna și s-o arate Cu furia sa de afaceri, cu câinii de vânătoare-n genunchi Dacă-i trebuie-un al treilea ochi pur și simplu îl scoate Tu nu ești bună decât să-i pui creta-n mână Sau s-o ridici dac-o aruncă în spate Poți te rog să te târăști prin fereastră? Pe mâini și pe coate, n-o să te zdrelești Cum poți să spui că el o să te bântuie? Poți în definitiv să te întorci la el când dorești. " Citește mai puțin...