„Anul în care am trăit după Biblie ilustrează încercarea mea de a duce o existență esențialmente biblică, de a respecta fiecare regulă din Biblie, cât mai îndeaproape. M-am supus faimoaselor zece porunci, dar și altor sute de reguli, ignorate deseori: nu purta haine din fibre mixte, nu-ți râde barbă, aruncă cu pietre în infideli.
De ce? Pentru că am crescut într-un cămin cu tradiție seculară (oficial sunt evreu, dar, de fapt, sunt evreu la fel cum Olive Garden este un restaurant italian). Am presupus întotdeauna că religia se va veșteji și că vom trăi într-o lume a neo-iluminismului. M-am înșelat spectaculos, desigur. Deci, am sărit peste esențialul existenței umane sau jumătate de lume a fost înșelată? Am decis să mă arunc cu capul înainte, să încerc experiența biblică și să descopăr atât lucrurile sale bune, cât și pe cele irelevante pentru secolul XXI. Anul astfel petrecut a fost fascinant, distractiv și informativ. A fost în egală măsură ireverențios și reverențios. A fost plin de introspecții surprinzătoare aproape în fiecare zi (știu că nu e biblic să mă laud, vă cer iertare pentru asta…).“
"Anul în care am trăit după Biblie" a fost ales pentru ecranizare de Paramount Pictures și Plan B Productions.
O majoritate covârșitoare a românilor se declară creștini ortodocși, din punct de vedere al opțiunii religioase. Între declarativ și comportamental sunt însă distanțe mari. Practicanții zeloși ai acestei confesiuni sunt relativi puțini, în rest sunt mulți ortodocși care practică un creștinism duminical sau chiar de praznic (țin cununie religioasă, merg la botezuri, fac înmormântări și parastasuri, sărbătoresc Crăciunul și Paștele, poate câte o onomastică și cam atât), o credință, așa cum sugerează A.J.Jacobs, selectivă în ceea ce privește impactul său în viața de zi cu zi (eventual o plimbare la Biserică, atunci când cineva apropiat trece printr-o încercare grea?). Iar dacă unora li se pare greu să respecte măcar cele 10 porunci, nici cei care le respectă n-ar putea să primească titlul de bun creșțin, atâta timp cât a trăi după ce ne spune Biblia pare să fie o sarcină mult mai anevoiașă decât și-ar imagina un cititor obișnuit, dar o sarcină care poate deschide în același timp drumul spre satisfacțîi neașteptate.
Cartea lui A.J. Jacobs, jurnalistul american agnostic care și-a propus să trăiască timp de un an respectând cât mai literal Biblia, poate părea controversată de la bun început (atâta timp cât însăși natura demersului poate fi considerată viciată de creșținii care sunt de părere că nu poți trăi după Biblie dacă nu crezi în Dumnezeul creșțin) – de reținut este faptul că nu e vorba de un volum cu valențe prozelitiste și nici de un reality show trăznit emanat dintre pagini. Fără să anticipeze toate dificultățile de care se va lovi, autorul își ia sarcina cât se poate de în serios, fără să se aștepte naiv la revelațîi garantate, la povești cu convertiri fericite. Jacobs recunoaște chiar și motivațiile care l-au condus spre derularea unui astfel de experiment, fie că vorbim de justificări mundane (nevoia pentru un subiect de carte), fie că vorbim de justificări mai înalte (curiozitatea de a explora lumea spiritualității, de a proba dimensiunea atemporală a Bibliei, de a căuta repere de conduită morală într-un univers expus anxietăților, relativismului și manipulării).
Departe de un demers riguros științific, inițiativa lui A.J.Jacobs prezentată sub forma unui jurnal, consemnând experiențele din lunile anului trăite literal, după Biblie, se lovește de probleme încă de la început. Ce înseamnă să trăiești după Biblie, atâta timp cât, așa cum află autorul, e greu să te raportezi la o variantă textuală unică, acceptată de toate confesiunile, atâta timp cât cheile de lectură diferă în funcție de grupul de apartanență? Parcurgând mai multe versiuni ale textului biblic, A.J.Jacobs ajunge la un compromis provizoriu: extrage nu mai puțîn de 700 de precepte care îi vor ghida viața morală, socială, profesională și personală timp de un an, alegând, fără un criteriu riguros, să le interpreteze când literal, când alegoric (un exercițiu de altfel extrem de disputat atât în lumea creșțină cât și în lumea evreiască). Deși evreu (dar nu din cale afară, după cum singur recunoaște autorul), Jacobs alege să ia în considerare atât Vechiul cât și Noul Testament (dând însă prioritate Vechiului Testament). Cu 700 de reguli extrase, cu o echipă de consilieri rabini și păstori, cu multă voință și curiozitate, așa începe anul religios al lui Jacobs. Timp de 12 luni, jurnalistul ajunge să treacă la schimbări pe toate planurile, dezvoltând practic, prin această remodelare, un adevărat alter-ego biblic: de la îmbrăcăminte (nu poartă haine din fibre diferite, poartă ciucuri la mâneci), la aspectul fizic (rolul perciunilor și al bărbii se dovedește cel puțîn curios), la cuvintele folosite (datorită autocontrolului impus de cartea sfântă, Jacobs ajunge să vorbească mai rar, chiar cu nuanțe arhaice), la exercițiul rugăciunii (care se dovedește a fi când plictisitor, când relaxant), la studiul biblic (ce prilejuiește excursii și în Israel, excursii la Muzeul Creaționișților, conversații cu rabini, preoți, cu membri ai comunității Amish), la educarea copilului (și cât de greu va fi pentru un părinte care se opune violenței domestice să își pedepsească băiatul cu nuiaua), la igiena personală și alimentație și chiar la banalele interacțiuni cu semenii, cu soția. Ce înseamnă să nu poftești la avutul altuia, să fii smerit când vanitatea este o componentă constitutivă al identităților contemporane și un mecanism psihologic care întreține economia de piață ? Ce înseamnă să respecți ziua de Sabat când ești un workaholic? Cum poți să-ți împaci soția, când trebuie să te ferești să atingi și chiar să stai pe același loc pe care a stat o femeie aflată la menstruație? Cum te poți alimenta când un pasaj din Biblie sugerează că nu poți mânca roadele unui pom dacă acesta nu are o vechime de cel puțîn 5 ani? Cum pedepseșți oamenii prin lapidare pentru violarea Sabatului fără să ajungi la închisoare? Acestea sunt doar câteva din provocările la care Jacobs va fi nevoit să răspundă în anul său de experiment religios. Va fi un an în care jurnalistul american va descoperi o mulțime de ciudățenii (inclusiv controlorul evreu al hainelor care amestecă nepermis două tipuri de fibre textile, regula întâlnirii unei vaci roșii și necesitatea pedepsei capitale), dar și un an în care va descoperi pozițiile nuanțate și interpretabile vis-a-vis de o serie de aspecte pe care mulți le consideră condamnate explicit și fără dubiu de către Biblie: poligamia, homosexualitatea, fertilizarea în vitro. Experimentând rugăciunea și obligația de a deveni mai bun, Jacobs se vede pus în fața a sute de decizii morale minuscule zilnic (care riscă să te transforme în așa zisul idiot virtuos, capabil să lase o femeie să se înece doar pentru că Biblia sugerează că trebuie să eviți să atingi reprezentanțele sexului frumos), dar descoperă și rostul laudelor adresate lui Dumnezeu (ne scot din egoul plesnind de mulțumire), caracterul protectiv al preceptelor biblice față de individualismul tribal periculos și al confuziei născute de libertatea de a alege. Care sunt concluziile lui Jacobs, la finalul anului său sabatic, vă rămâne să descoperiți… e clar că nu va deveni un credincios practicant, cu revelățîi convenabile, culese în momente oportune și totuși, ceva din teoria disonanței cognitive pare să se dovedească valabil (este vorba de o teorie care afirmă că atunci când există un conflict între opiniile și comportamentele unui om, susținerea pe termen lung a comportamentelor respective va contribui la armonizarea convingerilor).
Un experiment ciudat, o provocare de reinventare personală, un salt în miezul unor probleme spinoase, tentativa lui Jacobs scoate în evidență, pe viu, faptul că traiul literal biblic nu este pe deplin imposibil de implementat în societatea contemporană laică, însă tot mizând pe o abordare aproximativă, selectivă -deci, nici Jacobs nu se îndepărtează până la urmă de la ideea unei vieți religioase privită ca autoservire din textul biblic – nu poți pleca acasă cu tot magazinul.
Sever Gulea, pentru http://blog.libris.ro
Anul in care am trait dupa Biblie
- Autor: A.J. Jacobs
- An apariție: 2012 (vezi top cărți)
- Editura: PHILOBIA
- Nr. pagini: 471
- Categorie: Memorii Jurnal
