Fericirea incepe azi

Iubirea adevărată scoate la iveală tot ce este mai bun în tine... Abby Abernathy s-a hotărât să devină altcineva. Acum e o fată bună, nu bea și nu vorbește urât, are haine cuminți în șifonier.
Citește tot rezumatul cărții Fericirea incepe azi... Crede că s-a distanțat suficient de lucrurile întunecate din trecutul ei, dar când ajunge la colegiu împreună cu prietena sa cea mai bună, dorința de un nou început este supusă provocărilor. Travis Maddox, siret, isteț și acoperit cu tatuaje, reprezintă tot ceea ce Abby vrea – și trebuie – să evite. Travis își petrece nopțile câștigând bani din lupte, iar ziua e seducătorul numărul unu al campusului. Intrigat de rezistența lui Abby la farmecele sale, Travis o face să intre în viața lui printr-un pariu. Povestea relației dintre Abby Abernathy și Travis Maddox constituie o excelentă radiografie a adolescenței, cu toate frământările, visurile și frumusețea ei. - Reading, Eating & Dreaming Vă garantez că veți fi atât de captivați de această carte, încât veți lăsa orice altă activitate deoparte! - BookWhisperer Reviews Am făcut o adevărată pasiune pentru personajele acestui roman. - The Daily Quirk ...Noul meu romance preferat, cu o doză subtilă de erotism rafinat. - Nightly Reading Review Jamie McGuire s-a născut la Tulsa, Oklahoma. A fost crescută de mama ei în Blackwell, unde a absolvit liceul în 1997. A urmat Northern Oklahoma College, University of Central Oklahoma și Autry Technology Center, pe care l-a absolvit cu o diplomă în radiografie. Jamie locuiește la Enid, Oklahoma, cu soțul său și cei trei copii ai lor. Debutul ei literar l-a reprezentat Providence, o trilogie pentru tineret care îmbină tema dragostei cu fenomenele paranormale. Ca și trilogia Fifty Shades a lui E L James, Fericirea începe azi a devenit un fenomen al pietei de carte, înregistrând vânzări fabuloase, deși inițial romanul a fost publicat doar pe internet. Din seria Beautifull fac parte: •  Fericirea începe azi •  Fericirea mea ești tu •  Iubirea doare Fargment din roman: "Când am reușit în cele din urmă să-mi dezlipesc pleoapele, am văzut că perna mea era alcătuită din material de blugi și picioare. Travis stătea cu spatele lipit de cadă; se sprijinea cu capul de perete, dormind. Părea la fel de răvășit cum mă simțeam și eu. Am tras pătura de pe mine și m-am ridicat, icnind la vederea reflexiei mele din oglinda de deasupra chiuvetei. Arătăm ca moartea. Mi se întinsese rimelul, obrajii îmi erau pătați de lacrimi negre, nu mai aveam ruj pe buze, iar părul îmi era încâlcit. Travis era înconjurat de prosoape, cearșafuri și paturi. Improvizase un pat în care să dormim în timp ce eu dădeam afară cele cincisprezece shoturi de tequila pe care le îngurgitasem cu o seară înainte. Travis îmi ținuse părul să nu intre în vasul de toaletă și stătuse cu mine toată noaptea. Am dat drumul la robinet, ținând mâna sub jetul de apă, până ce aceasta a ajuns la temperatura pe care o voiam. În timp ce-mi frecam mizeria de pe față, am auzit un geamăt de jos. Travis s-a mișcat, s-a frecat la ochi și s-a întins, apoi s-a uitat lângă el, tresărind panicat. Aici sunt, i-am spus. De ce nu te duci în pat? Să dormi puțin? — Tu ești bine? m-a întrebat, ștergându-se iar la ochi. — Mda, sunt bine. Pe cât de bine se poate. Am să mă simt mult mai bine de îndată ce fac un duș. El s-a ridicat. — M-ai deposedat de titlul meu de sărit de pe fix aseară, asta așa, ca să știi. Nu știu de unde ți-a venit, dar nu vreau s-o mai faci niciodată. — Trav, se datorează în mare măsură locurilor în care am crescut. Nu-i mare scofală. Mi-a luat bărbia în mâinile lui și mi-a șters urmele de rimel de sub ochi cu degetele lui mari. — Pentru mine a fost mare scofală. — Bine, n-o să mai fac. Ești mulțumit? — Da. Însă am ceva să-ți spun, dacă-mi promiți că n-o iei razna. — O, Doamne, ce-am făcut? — Nimic, dar trebuie s-o suni pe America. — Unde e? — La Morgan. S-a certat cu Shep aseară. Am făcut repede un duș și am aruncat pe mine hainele pe care mi le lăsase Travis pe chiuvetă. Când am ieșit din baie, Shepley și Travis stăteau așezați în camera de zi. — Ce i-ai făcut? am vrut eu să știu. Shepley s-a schimbat la față. — E pornită râu pe mine. — Ce s-a întâmplat? — M-am supărat că te-a încurajat să bei atâta. Am crezut că aveam să sfârșim prin a te duce la spital. Dintr-una am ajuns într-alta, iar următorul lucru pe care îl știu e că țipam unul la celălalt. Abby, amândoi eram beți. Am spus unele lucruri pe care nu le pot retrage, a zis el clătinând din cap, cu privirea în podea. Cum ar fi? l-am întrebat, mânioasă. — Am făcut-o în fel și chip, lucru de care nu sunt mândru, apoi i-am spus să plece. — Ai lăsat-o să plece de-aici beată fiind? Ești idiot? l-am întrebat, înșfăcându-mi poșeta. — Ușurel, Pidge. Și-așa se simte foarte prost, a intervenit Travis. Mi-am scos mobilul din poșetă și am format numărul prietenei mele. — Alo? mi-a răspuns ea. Avea o voce îngrozitoare. — Tocmai am aflat, i-am spus eu oftând. Ești bine? Am ieșit pe hol ca să pot vorbi în liniște, aruncându-i peste umăr o căutătură urâtă lui Shepley. — Sunt bine. El e un mare ticălos. Rostea cuvintele precipitat, dar îi simțeam durerea din voce. America învățase arta stăpânirii emoțiilor și reușea să și le ascundă față de toată lumea, cu excepția mea. "