Descoperit după moartea lui N. Steinhardt, Călătoria unui fiu risipitor i-a surprins pe cei obișnuiți cu volumele de critică literară sau cu accente memorialistice ale acestuia. Departe de a face referire la cunoscutul episod biblic, scrierea e una de ficțiune.
Romanul povestește călătoria unui „copil modern“ în propria familie: un tînăr evreu relatează aventurile rudelor și prietenilor săi burghezi – personaje ciudate, adesea nu tocmai morale. Acest periplu al protagonistului în căutarea unui timp pierdut e un prilej pentru a descrie fascinante scene de salon, dar și pentru a satiriza înălță societate.
Scris înainte de convertirea autorului la ortodoxie, Eseu romanțat asupra neizbînzii a fost comparat adesea cu fanteziile narative ale lui Mateiu I. Caragiale sau Ionel Teodoreanu. Structura cronologică și cugetările despre firea omului, despre idealurile sau temerile sale și despre felul în care își poate depăși condiția anticipează scenariul Jurnalului fericirii.
