Nicolae Steinhardt

Cunoscut și ca N. Steinhardt, Nicolae Delarohia, Antisthius

Nicolae Steinhardt (1912–1989), eseist, critic literar și monah la Rohia, este autorul „Jurnalului fericirii”, mărturie despre detenția politică, credință și libertatea interioară.

  • Data nașterii29/07/1912
  • Data decesului30/03/1989
  • Locul nașteriiBucurești, România
  • Genurimemorialistică, eseu, critică literară, spiritualitate

Biografie Nicolae Steinhardt

Nicolae Steinhardt: de la viața intelectuală la Rohia

Nicolae Steinhardt (29 iulie 1912, București – 30 martie 1989, Baia Mare) a fost eseist, critic literar, jurist și monah ortodox român, autorul Jurnalului fericirii. Crescut într-o familie evreiască, a studiat la Liceul „Spiru Haret” și a frecventat cenaclul Sburătorul. A obținut licența în drept în 1932 și doctoratul în 1936, fiind implicat în viața culturală a Bucureștiului interbelic.

În 1934 a publicat, sub pseudonimul Antisthius, volumul parodic În genul... tinerilor. A colaborat cu reviste și publicații literare, cultivând un spirit critic independent. După instaurarea regimului comunist a refuzat să colaboreze cu autoritățile și a fost marginalizat, apoi arestat în 1960 în cadrul procesului politic cunoscut ca „lotul Noica-Pillat”.

Închisoarea și convertirea la creștinism

Condamnat la 12 ani de muncă silnică, Steinhardt a trecut prin închisorile Jilava, Gherla și Aiud. În detenție, la Jilava, a primit botezul ortodox de la ieromonahul Mina Dobzeu. A fost eliberat în 1964, în contextul amnistiei deținuților politici. Experiența închisorii a devenit esențială pentru felul său de a înțelege libertatea, responsabilitatea și credința.

În 1980 a intrat în monahism la Mănăstirea Rohia, unde a lucrat și ca bibliotecar. A continuat să scrie literatură și critică, să corespondeze cu alți intelectuali și să primească vizitatori. Numele monahal Nicolae Delarohia amintește de locul care i-a devenit casă spirituală.

„Jurnalul fericirii”: manuscris, cenzură, ediții

Jurnalul fericirii este cea mai cunoscută carte a lui Steinhardt. Prima versiune a fost terminată în 1972, dar manuscrisele au fost confiscate de Securitate și au circulat în condiții dificile. Volumul a fost publicat postum, în 1991, fiind reeditat ulterior în versiuni îngrijite critic.

Cartea nu este un jurnal cronologic obișnuit. Amintirile, reflecțiile teologice, literatura și scenele din detenție se succed într-o structură fragmentară. În catalog poți găsi Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia; această ediție trebuie diferențiată de celelalte variante editoriale ale textului.

Eseu, critică și spiritualitate

Steinhardt a scris și volume de analiză literară și reflecție, precum Critica la persoana întâi, Prin alții spre sine și Drumul către isihie. Ispita lecturii. În Dăruind vei dobândi, regăsești o perspectivă mai apropiată de predică și meditație spirituală.

Cu ce carte să începi?

Începe cu Jurnalul fericirii pentru mărturia despre detenție și libertate sau cu Critica la persoana întâi pentru eseistica literară. Verifică ediția, notele și istoricul manuscrisului: sunt relevante pentru înțelegerea operei.

Opere reprezentative

Selecție din catalogul Booknation.

Cărți scrise de Nicolae Steinhardt

19 cărți scrise de Nicolae Steinhardt. Deschide un titlu pentru preț, rezumat și detalii.

Recenzii ale cărților de Nicolae Steinhardt

1 recenzie publicate pe Booknation.

Întrebări frecvente despre Nicolae Steinhardt

Cine a fost Nicolae Steinhardt?

Eseist, critic literar, jurist și monah român (1912–1989), autorul „Jurnalului fericirii”.

De ce a fost închis?

A fost condamnat în 1960 în procesul politic cunoscut ca „lotul Noica-Pillat”.

Unde s-a botezat ortodox?

În închisoarea Jilava, în timpul detenției.

Când a apărut „Jurnalul fericirii”?

Postum, în 1991, după ce manuscrisul fusese redactat și confiscat în perioada comunistă.

Unde a fost călugăr?

La Mănăstirea Rohia, din 1980 până la sfârșitul vieții.

Cu ce carte să încep?

Cu „Jurnalul fericirii”, apoi cu volumele de eseistică și critică literară.