Cronicarul a făcut însemnarile care urmează – în mare parte autobiografice – pe când se afla n iad mai întâi ca fugar și deținut la Jilava, iar apoi la munca de jos, timp de 17 ani.
Localizarea acțiunii în Germania a fost, evident, impusă de pretențiile regimului politic de atunci că iadul de acasă era Rai.
Editorii și cititorii au înțeles la vremea tipăririi, în anul 1970, alegoria. Se pare că au înțeles‑o și cenzorii, dar au admis publicarea cărții pentru că le‑a plăcut până și lor, ceea ce era, evident, un act conspirativ.
Cartea denunță frică, opresiunea, atentatul împotriva identității oamenilor, limbajul de lemn și toate relele regimului. Personajele sunt fictive, iar autorul, sub forma alegoriei, redă atmosfera de iad și măsura până la care ateismul și tirania au izbutit să deformeze ființa umană.
Cenzorii au trăit și ei în acest iad, responsabili de întreținerea lui. Iar autorul ar vrea să creadă că, în pofida evidenței, în tainițele sufletelor lor, mai păstrau și ei fărâme de omenie. Acest lucru se pare că-l revendică de-abia acum, într-un târziu, cu convingere.
