Viața și formarea
Antonie Plămădeală (17 noiembrie 1926 – 29 august 2005) a fost mitropolit al Ardealului, teolog, scriitor și istoric al culturii bisericești. Născut Leonida Plămădeală la Stolniceni, în Basarabia, a traversat experiențele refugiului, persecuției politice și detenției. Opera sa reunește studii de teologie, cercetări istorice, predici, convorbiri și literatură, legând reflecția religioasă de memoria unei vieți marcate de secolul al XX-lea.
A urmat seminariile teologice din Chișinău și București și studiile universitare de teologie la București și Cluj. În 1949 a intrat în monahism la Prislop, primind numele Antonie. Anii următori au fost întrerupți de urmărirea autorităților comuniste: arestat în 1954, a trecut prin închisoarea Jilava și a fost grațiat în 1956. Ulterior a cunoscut și marginalizarea profesională.
Formarea sa a continuat prin studii de teologie și filosofie în Marea Britanie. A obținut un doctorat la Heythrop College în 1971, iar în 1972 doctoratul Institutului Teologic din București. A fost episcop-vicar patriarhal, rector al Institutului Teologic, episcop al Buzăului și, din 1982 până la moarte, arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului.
Participarea la dialogul dintre Bisericile creștine a constituit o parte importantă a activității sale. La Sibiu și la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus a susținut proiecte culturale și de restaurare. Interesul pentru manuscrise, arhive și istoria personalităților bisericești se regăsește în numeroasele sale studii și articole.
Literatură și mărturie
Romanul Trei ceasuri în iad, publicat inițial în 1970, transpune experiența opresiunii într-o construcție alegorică. Acțiunea este situată în Germania, iar personajele sunt fictive. Frica, degradarea limbajului și presiunea exercitată asupra conștiinței apropie această proză de experiențele istorice ale autorului, fără a o transforma într-un jurnal de detenție.
Volumul Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine? cuprinde convorbiri cu părintele Teofil Părăian, realizate la inițiativa mitropolitului. În centrul dialogului se află viața și învățătura duhovnicului de la Sâmbăta de Sus, experiența nevederii, formarea și reflecția spirituală.
Repere de lectură
Pentru cititorul interesat de literatură, Trei ceasuri în iad este un punct de plecare distinct de scrierile teologice. Convorbirile cu Teofil Părăian pot fi citite apoi pentru întâlnirea dintre două personalități bisericești și pentru rolul dialogului în transmiterea unei experiențe spirituale. Cercetările istorice și predicile completează imaginea unui ierarh preocupat de legăturile dintre credință, cultură și responsabilitate.