Un anumit grad de dependență este natural și indispensabil în viață. Copilul este dependent de părintele lui pe care, cel puțin în copilărie îi investește cu putere, forță. și la maturitate un anumit grad de dependență față de persoanele importante pentru noi este benefic.
Avem nevoie de alții, firesc, însă nu e nevoie să ne lăsăm sufocați sau să sufocăm. Dacă suntem „condamnati” la o oarecare „dependenta”, atunci măcar să ne alegem o dependență ecologică: dependentă de natură. - Cristiana Alexandra Levițchi
Ca să creștem, ne trebuie voința de a ne maturiza, răbdare și o oarecare vreme... căci creștem, fiecare, în timpul, în ritmul și în rostul lui... Iar până reușim să creștem suficient de mult, rămânem foarte strâns legați de ceea ce și de cine depindem pentru a ne simți împliniți, compleți, în siguranță... Să ne asumăm și să acceptăm ca un adult-copil cu(minte), reală sau imaginară neputință, cu toate consecințele care decurg din ea... până în ziua când ne vom da seama că nu mai putem continua așa...și atunci ne vom schimba. Depinde(m) doar de noi. Nu e așa?!? - Clara T
