Nu doar viața întreagă, ci și clipele de dinaintea morții creștinului sunt hotărâtoare pentru destinul său veșnic. Datorită mai ales valorii covarșitoare a acestor clipe ce preced marea trecere, cartea de față prezintă un interes cu totul aparte.
Întrucât moartea nu reprezintă un sfârșit absolut al vieții, ci doar poartă prin care omul își continuă existența veșnică, pregătirea pentru ea este esențială. De aceea pomenirea morții a fost pentru monahii din vechime un exercițiu ascetic, menit a fi practicat zi de zi. Autorul ne oferă o excelentă sinteza asupra acestei teme: gândul la moarte ne învață smerenia, ne amintește că nu trăim veșnic pe acest pământ, ne ferește de păcate și ne ajută să ne pregătim pentru clipa morții. Ajunși la capătul călătoriei noastre pământești, vom fi supuși unor încercări deloc ușor de depășit: necredința, deznădejdea, slavă deșartă, vedeniile diavolești... Tocmai în momentele de dinaintea morții, diavolul găsește o ultimă ocazie pentru a ne face să pierdem fericita veșnicie.
Cartea părintelui Serafim Alexiev ne îndeamnă la responsabilitate, arătându-ne cum gândul morții se poate preface într‑un reazem sigur al mântuirii noastre, printr‑o continuă meditare asupra importanței temei tratate.
