Parintele Justin Parvu, o misiune crestina si romaneasca

Părintele ne spune că omul a venit pe lume curat, vesel, sprinten. Singur își împovărează viața, singur se băgă în jugul patimilor, singur devine posac și asta pentru că el nu se mai raportează la Dumnezeu, el se raportează numai la averea vecinului, la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva.
Citește tot rezumatul cărții Parintele Justin Parvu, o misiune crestina si romaneasca... Vechii creștini se întreceau în virtuți, în fapte bune, în rugăciunea inimii. Creștinii de azi vor să fie și cu un picior în cer, dar și cu unul bine înfipt pe pământ. Ori, Dumnzeu ne dă o cale frumoasă: să trăim pe pământ în aspirație pentru cele veșnice. Au fost adunate în această carte secvențe din viață și „opera” părintelui Iustin Pârvu. Închis la Aiud, la Gherla, la Periprava, „inchis” in manăstire, „ingropat în lume”, părintele Iustin n-a făcut decât să reafirme, de fiecare dată, libertatea deplină pe care ți-o oferă credința. Din pilda sa și a altora învățăm să fim români și creștini. Cartea adună dialoguri realizate în perioada 2005-2007. Istoria unui secol și credința au fost trăite și simțite „la prima mâna” de părintele Iustin Pârvu, de asta mărturiile pe care le lasă, în dialogul prezentat în volum, sunt probe pentru „patericul” atat de necesar  confirmării și afirmării Bisericii în vremurile din urmă, nealese, schismatice. Părintele ne spune că omul a venit pe lume curat, vesel, sprinten. Singur își împovărează viața, singur se băgă în jugul patimilor, singur devine posac și asta pentru că el nu se mai raporteza la Dumnezeu, el se raportează numai la averea vecinului, la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva. Vechii creștini se întreceau în virtuți, în fapte bune, în rugăciunea inimii. Creștinii de azi vor să fie și cu un picior în cer, dar și cu unul bine înfipt pe pământ. Ori, Dumnzeu ne dă o cale frumoasă: să trăim pe pământ în aspirație pentru cele veșnice. Viața întru Hristos nu e o continuă beatitudine, așa cum își închipuie cei care nu ating  niciodată cerul cu gândul lor. Viața întru Hristos, afirmă părintele, e o continuă stare de luciditate.  Dar și iubirea este luciditate, căci iubind descoperi, iubind vezi nevăzutul, iubind îți simți dimensiune de om. De aceea autorul, Adrian Alui Gheorghe, remarcă că în părintele Iustin era câtă luciditate atâta sfințenie, cată sfințenie atâta putere, câtă putere atâta credință, câtă credință atâta omenie. Ni se amintește aici că „profesiunea” de roman nu este una ușoară. Trebuie să întrunești toate calitățile, să ai simțul valorilor nației prin care trăiești. Nu poți să îndeplinești aceasta „profesiune” fără harul lui Dumnezeu, cel care a dat putere popoarelor să se individualizeze în istorie. Mila ne este prezentată ca fiind esența iubirii de aproape, de frate, de soră, de mamă, de tată de prieten de vecin, de străin. Călugăria fără milă nu se poate. Omul fără dragoste, fără apropierea față de suferință, nu poate merge la judecata lui Dumnezeu. Fără această apropiere și simțire, nu putem trăi în mănăstire, dar nici în societate. Ceea ce observă părintele Iustin Pârvu că lipsește în zilele noastre nu este altceva decât sentimentul durerii pentru aproapele nostru. Omul nu trăiește izolat, omul nu trăiește singur, el trăiește mereu în planul celuilalt. În momentul în care am pierdut porunca aceasta a iubirii și a raportului dintre noi, nu mai suntem creștini, suntem altceva. El dorește să le amintească oamenilor că ar trebui să ne dăm seama că prosperitatea materială  după care alergam nu-i decât o iluzie, o momeală care ne bagă în primejdii nebănuite, într-o nefericire mult mai periculoasă decât sărăcia materială. Există împliniri mai înalte decât acestea, de exemplu, să resimtă bucuria dragostei, a jertfirii, a trăirii frumuseților naturale  pe care le-a sădit Dumnezeu pe acest pământ. Omul are nevoie de puține lucruri ca să fie liniștit, fericit, mult mai puține decât crede. Ce are în plus atârna greu, foarte greu, îl scufundă. Suntem îndemnați în acest volum să Îl iubim pe Dumnezeu cu frica că am putea să-L pierdem, că în afara Lui nu mai avem nicio cale pe lumea asta, în lumea viitoare. Omul în afara lui Dumnezeu e ca un rătăcit în deșert, mâncat de deșert . Fără Dumnezeu omul este o armură goală. Vă invit la lectură, fără a uita faptul că pe lumea asta și diavolul lucrează, să nu ne imaginăm că mântuirea, ca echilibru, că pacea interioară  se câștigă fără niciun efort. Dar cu cât efortul mântuirii este mai mare, cu cât ispitele sunt mai multe, cu atât e mai mare satisfacția. Cartea „Părintele Iustin Pârvu o misiune creștină și românească”, de Adrian Alui Gheorghe poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia, precum și de la celelalte librării din Iași și din țară.