• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură
...A fost odată un băiat. Avea cam paisprezece ani, par de culoarea cânepii, era înalt și bine făcut. Nu prea era bun de nimic, fiindcă cel mai mult îi plăcea să mănânce și să doarmă și cea mai mare plăcere a lui era să ticluiască mereu câte ceva.
...Spiridusul care stătea acolo pe marginea cufărului nu era mai mare de-o șchioapă.
Avea o față zbârcită, fără barbă și purta un surtuc negru cu poale lungi, pantaloni până la genunchi și o pălărie neagră cu boruri largi. Era subțirel și fragil, cu dantele la gât și la marksete, cu catarame la pantofi și cu jartiere legate cu fundă.
...Însă abia ce apucase să înceapă, că băiatul primi o palmă atât de groaznică, încât i se păru că îi plesnește capul în mii de bucățele. Zbura dintr-un perete în celălalt și în cele din urmă căzu pe podea și rămase fără cunoștință.
...Ah, cât era de nefericit! Cât e lumea de mare, nimeni nu fusese vreodată la fel de nefericit ca el. Nu mai era om, ci doar un pitic vrăjit. A început încet-încet să Înțeleagă ce înseamnă să nu mai fi om.
...Băiatul s-a înfiorat pe spinarea gâscanului. Locul acesta trebuia să-l fi cunoscut. Era nu departe de casa părinților săi, iar anul trecut fusese păstor de gâște acolo, dar văzut de sus, totul părea cu totul altfel.
...Dacă doar trebuie să am grijă de gascan ca să se întoarcă nevătămat acasă, atunci o să fiu din nou om. Ura! Ura! Ura! Atunci o să fiu din nou om!
...Însă după ce au zburat o vreme pe deasupra pădurii, băiatului i s-a părut deodată că aude jos, pe pământ ceva scrâșnind și gemând. Firește că s-a aplecat iarăși ca să se uite. Având un vânt putemic în față, gâștele sălbatice zburau acum nu prea repede, de aceea băiatul putea desluși foarte bine pământul de dedesubt.
Fragment din cartea "Cele mai frumoase aventuri ale lui Nils Holgersson cu gaștele sălbatice" de Selma Lagerlof
"Băiatul n-a fost mai puțin îngrozit când a băgat de seamă că Akka tocrnai pe această insulă cobora. - O, nu, o, nu! a strigat el. Nu-i așa că nu aici vrem să coborâm? Însă gâștele sălbatice se lăsau tot mai jos iar acum uimirea băiatului sporea necontenit înțelegând cât de greșit văzuse lucrurile. Blocurile uriașe de piatră nu erau altceva decât case. Toată insula era un oraș; punctele sclipitoare, aurii erau felinare și ferestre luminate. Uriașul ce stătuse pe vârful insulei era o biserică, una cu două turnuri, și toți rnonștrii marii și vrăjitortil pe care crezuse că îi văzuse, erau vapoare mari și bărci ancorate de jur Împrejurul insulei. Pe partea aceasta dinspre uscat a insulei se ,aflau nave blindate de război, unele cu coșuri teribil de groase Îndreptate înapoi, altele lungi și înguste care cu siguranță alunecau ca peștii pirin apă. Ce oraș să fie acesta? Da, băiatul își putea da seama, fiindcă văzuse multe nave de război. Toată viața îi fusese frică de vapoare, chiar dacă nu avusese de-a face decât cu micile bărci cu pânze cărora le dăduse drumul să plutească pe apa iazului din sat. Știa că orașul acesta cu atâtea vase de război, nu poate fi decât Karlskrona. Mai demult, bunicul lui fusese marinar pe o corabie de război și toată viața povestise zi de zi despre Karlskrona, despre docuri și despre toate câte se găseau acolo. Aici băiatul se simțea că acasă și se bucură că poate vedea tot ce știa doar din povestiri. A zărit doar în treacăt turnul și fortificațiile care închideau intrarea în port și toate celelalte clădiri de pe chei, fiindcă acum Akka se lăsă în zbor pe unul dintre turnurile acoperite cu țiglă ale bisericii.
Băiatul nu apucase să închidă achil nici cinci minute înainte de a se lăsa să alunece de sub aripa gâscanului și de a coborî pe pământ ținându-se de paratrășnete și de jgheaburi."
Cele mai frumoase aventuri ale lui Nils Holgersson cu gastele salbatice
- Autor: Selma Lagerlof
- An apariție: 2013 (vezi top cărți)
- Editura: GRAMAR
- Nr. pagini: 362
- Categorie: Literatura Universala
