Rezumat Cum sa ne gandim mai mult la sex - Alain de Botton
Nu ne gândim suficient de mult la sex, iar atunci când ne gândim, o facem într-un mod greșit. Asta susține Alain de Botton în această carte extrem de onestă, concepută pentru a ne ajuta să înțelegem una dintre experiențele umane cele mai intime și totodată cele mai năucitoare: sexul.
Citește tot rezumatul cărții Cum sa ne gandim mai mult la sex...
Puțini dintre noi ne simțim perfect normali când vine vorba de experiența sexuală, iar ceea ce se presupune că ar trebui să simțim rareori corespunde realității. Această carte susține că pentru secolul al XXI-lea este definitoriu echilibrul dintre dragoste și dorința, aventură și devotament. Discutând subiecte precum fetișismul, adulterul său pornografia, Alain de Botton dezbate problemele sexualității moderne oferindu-ne o perspectivă care ne ajută să ne gândim mai profund și mai înțelept la sex. Într-o epocă a confuziei morale și practice, cărțile de autocunoaștere au nevoie iminentă de regândire și reabilitare. Colecția The School of Life susține această direcție discutând o serie de probleme ale vieții, printre care sănătatea mintală, banii, cariera, tehnologia și nevoia de a schimba lumea. Alain de Botton, Coordonatorul colecției Cu un tată bancher, o bunică supranumită Mată Hari a Israelului, un strămoș talmudist și o soră colecționar de artă, nu e de mirare că Alain de Botton a ales să acopere atâtea domenii în cărțile sale, scriind la fel de captivant despre dragoste, literatură, călătorii, arhitectura sau religie. Romancier, eseist și jurnalist, Alain de Botton s-a născut în Zurich în 1969. A studiat istorie și filosofie în Marea Britanie, iar în prezent locuiește în Londra. Cărțile sale, descrise ca o “filosofie a vieții de zi cu zi” au devenit bestselleruri în 30 de țări. Este producător și realizator al mai multor programe de televiziune, iar în 2008 a fost unul dintre membrii fondatori ai unei instituții de învățământ în centrul Londrei, care promovează o nouă viziune asupra educației – The School of Life. A fost ales membru al Royal Society of Literature și al Royal Institute of British Architects.
Ca orice lucrare a lui Alain de Botton și recentul volum tradus în limba română în cadrul unei noi și binevenite colecții a Editurii Vellant (intitulată The School of Life) păstrează un titlu care are darul să șocheze sau măcar să atragă atenția (deși ar putea foarte bine să inducă în eroare…). Iar dacă Eseuri de îndrăgostit sau Religia pentru atei căutau să potrivească concepte aparent nepotrivite, volumul Cum să ne gândim mai mult la sex pare să pledeze pentru o invitație cu atât mai curioasă la exces, mai ales că ea vine din partea unui filosof, într-o epocă în care instinctele ne sunt deja suprastimulate în cele mai variate și rafinate forme. Însă dacă luăm în cel mai serios mod titlul volumului lui de Botton, dacă îl surprindem în cel mai propriu sens, lucrurile se așază într-o matcă plină de provocări intelectuale: să ne gândim mai mult la sex înseamnă să ne gândim la natura sa, la plăcerile și problemele pe care le implică, fără să ne grăbim la concluzii și acțiuni, așa cum fac o mulțime de manuale menite să reformeze și să revoluționeze viața de cuplu. Volumul lui de Botton nu se înscrie așadar în rândul cărților care pledează pentru rafinarea tehnicilor și creșterea palmaresului de reușite sexuale (deci nu are neapărat implicații acționale concrete), ci mai degrabă propune o examinare care țintește spre o reformă atitudinală a cititorului de rând în raport cu unul din instinctele sale fundamentale. Iar asta pentru că, în ciuda faptului că omenirea a reușit, în decurs a câteva sute de ani să despartă sexul de vinovăție și tabu și să-l așeze în zona firescului, a distracțiilor esențiale și utile pentru echilibrul individual, dimensiunea sexuală rămâne, chiar și în era emancipării și a democrației, o manifestare care integrează și asociază subjugarea, umilirea, lipsa de amabilitate, generând și astăzi stinghereală, obsesii și dor. Prima parte a volumului explorează fața luminoasă a sexului, căutând să descopere, în elementele ritualului de acuplare, plăcerile pe care acesta le oferă partenerilor. Așa cum sugerează de Botton, explicațiile evoluționiste (plăcerea sexuală este recompensă pe care o primim pentru satisfacerea instinctului de reproducere, atractivitatea se degajă din elementele utile perpetuării speciei), deși plauzibile și coerente, nu sunt totuși suficiente pentru a ne lămuri de ce sărutul sau fetișurile, de pildă, pot fi călăuze de încredere spre culmile extazului. În viziunea lui de Botton, dezbrăcarea partenerului în alt context decât cel sexual ar genera cel mai adesea o teamă și o anxietate profundă (atâta timp cât suntem educați încă de mici să căutăm să nu părem obsceni), însă în timpul preludiului acest gest se dovedește extrem de stimulant și de plăcut, atâta timp cât contribuie la reconcilierea deplină a eurilor partenerilor. Excitația vaginală sau erecția, reacții de aprobare fără manipulare rațională se dovedesc agenți ai sincerității cu atât mai plăcuți, cu cât trăim într-o lume a entuziasmelor mimate și nesigure. Locurile publice și uniformele pot fi de asemenea surse de excitație, atâta timp cât asocierea lor cu activitatea sexuală asigură o răsturnare a ierarhiilor, o revanșă luată asupra tiraniilor rutinate și raționale, prin inserția dorinței și intimității în sfere în care acestea nu au ce căuta. De Botton găsește o pledoarie favorabilă și pentru fetișuri, privindu-le chiar că trepte pe scara amorului platonician – în obiectele purtate de iubit, obiecte care ne stârnesc dorințele sexuale, putem intui de fapt idealuri pe care le căutăm într-un partener (precum inteligența, hotărârea sau demnitatea). A doua parte a volumului tratează fața întunecată a sexului, adică problemele (contemporane sau eterne) pe care partenerii le descoperă într-o viață de cuplu (sau nu): de la respingerea care ne face să suferim atât de profund (deși de Botton face o invitație la relaxare- e doar ghinion și întâmplare, nu suntem judecați valoric), la frecvența redusă a sexului în căsătorie, la impotență și până la resentimentele care transformă atractivitatea partenerului în repulsie. Filosoful britanic examinează cauzele acestor probleme, ajungând la concluzii suprinzătoare: impotență masculină contemporană este mai degrabă un rezultat al respectului față de parteneră (în ideea în care tocmai pentru că ne gândim la iubită și ne teamă că n-o să satisfacem partenera sau că îi vom produce neplăcere, ajungem să nu mai putem susține o erecție), în vreme ce scăderea atracției în cuplu, după ani întregi de căsnicie are legătură cu dificultatea de a oscila între registrul cotidian și cel erotic dar și cu o tabuizare incestuoasă a partenerului (atunci când el e identificat mai ales cu rolul de mamă sau de tată). O serie de observații interesante și inedite se fac și pe marginea pornografiei și adulterului – nu am să amintesc decât că de Botton imaginează o pornografie a viitorului cu un conținut intelectual bogat. Spre finalul volumului, analiza lui Alain de Botton se extinde de la sex, la relațiile contemporane. La fel ca Pascal Bruckner (un alt filosof preocupat de paradoxurile amorului contemporan) și de Botton pare să sugereze că trăim într-o epocă extrem de exigență relațional – dacă în secolul XIX, oamenii obișnuiau să separe mijloacele de satisfacție ale nevoilor de iubire, de viață de familie și de sex, odată cu ascensiunea dominației burgheze liberale, cele trei nevoi au fost limitate la un cadru strict și la un singur partener. Tocmai de aceea, pentru că provocarea fidelității emoționale și sexuale, într-un asemenea context pare să țină de domeniul excepționalului și nu al stării de fapt obișnuite și banale (așa cum suntem educați să credem) și de Botton propune o perspectivă mai relaxată, mai indulgentă și mai lucidă asupra aspirațiilor pe care le putem nutri în ceea ce privește căsniciile pe termen lung (autorul pledează chiar și pentru un pact al dezamăgirilor anticipate și asumate, pentru a ne cultiva toleranță față de tocirea inevitabilă a vieții de cuplu). Cei care sunt familiari cu scriitura lui de Botton vor găsi și în acest volum observații și ipoteze provocatoare precum și o serie de ilustrații care aparent nu au nimic de a face cu sexul (ce legătură v-ați putea gândi că există între tablourile lui Caravaggio sau Manet, între fațadele bisericilor, fotografia unui pat de hotel și sex?). Cei care nu au citit nicio carte semnată de filosoful britanic, au ocazia, prin această lectură cuceritoare, să descopere că sexul rămâne ceva la fel de miraculos și atunci când îl practicăm dar și când ne gândim la el într-o manieră… nonsexuală. Sever Gulea, pentru blog.libris.ro Citește mai puțin...
