Nu își propune nici să analizeze în detaliu modul în care ipocrizia oamenilor Bisericii a inventat un mijloc de a vărsa sângele celor acuzați de erezie, dându-i pe mâna autorităților civile, obligate astfel să tortureze și să ardă pe rug ereticii.
Înainte de toate cartea este un semnal de alarmă în fața imposturii oricărei puteri sau autorități ce se ipostaziază pe sine în salvatoarea mulțimilor, atâta timp cât această putere nu este interesată nici de bunăstarea spirituală a celor cărora le propovăduiește și nici de cea trupească. Deși scrisă în anul 1932, mesajul acestei cărți este la fel de actual, așa cum spune chiar autorul: „Cartea pe care v-o ofer astăzi îi poate interesa pe cei curajoși, care caută mărturii istorice. Din nefericire, ea este din ce în ce mai necesară. La ora la care în atâtea țări libertățile se prăbușesc, iar intoleranța se manifestă cu o virulență pe care o credeam dispărută pentru totdeauna, această carte vă va arăta până unde au putut ajunge cei care vorbesc despre morală și regenerare.“
