Vremea este a face Domnului... Studii de Teologie Liturgică și Arta creștină, vol 2, de Pr. prof. dr. Ene Braniște - cărți teologie academică Librăria Bizantină Volumul de față este structurat pe patru părți.
Prima parte a acestui volum este dedicată celor 7 Laude bisericești, rânduieli ale Sfintei Bisericii care se săvârșesc în cursul unei zile liturgice, care începe seara și se termină a doua zi seara. Prima laudă este Vecernia, urmată de Pavecerniță, ca rânduieli de seară, apoi Miezonoptică, rânduiala de la miezul nopții, iar începând de dimineață Utrenia și Ceasul întâi, iar apoi Ceasul III, Ceasul VI și Ceasul IX, prin care se încheie spre seară serviciul liturgic al unei zile. Dintre laudele bisericești cărora le-a acordat o preocupare deosebită părintele Braniște, prin studii de referință privind istoria și explicarea lor, au fost Vecernia și Utrenia, care sunt cele mai importante slujbe pregătitoare pentru Sfânta Liturghie și care se săvârșesc în toate bisericile din parohiile noastre, nu numai în mănăstiri. Aceste studii liturgice au stat la baza capitolului „Laudele bisericești“ din cartea „Liturgică specială pentru institutele teologice“, în care sunt cuprinse toate cele 7 laude. Vecernia, ca slujbă de mulțumire adusă lui Dumnezeu, la apusul soarelui, pentru ziua ce a trecut și mijlocire pentru cea care urmează, actualizează cea mai lungă perioadă din istoria mântuirii, cuprinsă între creație și izgonirea lui Adam din rai și până la întrupare, tot Vechiul Testament și zorile creștinismului. În centrul acestei rânduieli se află vohodul și imnul „Lumină lina“ (…) Venirea în lume a lui Hristos, Lumina lină, apare mai întâi tainic, încă necunoscută, până la imnul rostit de Dreptul Simeon, „Acum slobozește“, când El este descoperit că Mântuitorul lumii. Tot legat de laudele de seară, părintele Braniște a mai publicat două materiale privind Litia, lauda mica săvârșită în cadrul Vecerniei, primul fiind un studiu comparativ al rânduielii, după diferite ediții de liturghiere și manuale de tipic, iar al doilea prezentând rânduiala propriu-zisă a acestei laude (…) După scurte lămuriri privind originea și semnificația simbolică a Liției, magistrul nostru prezintă amănunțit rânduiala acesteia în practica mănăstirească, tradițională și corectă, și în cea mai nouă, a bisericilor de enorie. O altă laudă bisericească pe care o explică în studiile sale părintele profesor Ene Braniște este Utrenia, care a fost la început încadrată în serviciul divin de toată noaptea (priveghere), care s-a scindat mai târziu în cele trei slujbe deosebite ale serviciului divin zilnic: Vecernia, Miezonoptică și Utrenia, aceasta din urmă fiind, prin urmare, ultima parte a serviciului divin nocturn de odinioară. Utrenia este serviciul divin în care obștea credincioșilor (Biserica) îndreaptă „îndată după scularea din somn, primele ei gânduri către Dumnezeu, aducându-I mulțumire pentru odihnă cu pace din noaptea trecută și cerându-I ajutorul pentru trăirea creștinească a zilei care începe, odată cu lumina care alungă întunericul necunoștinței și al păcatului“. De aceea, ca slujbă a dimineții, Utrenia închipuie, în general, începutul sau zorile creștinismului, ivirea luminii sau a revelației dumnezeiești, întrezărită încă de la sfârșitul Vecerniei (…) Tot în această primă parte am introdus și un studiu referitor la deosebirile de practică și tipic în slujba Vecerniei, care exprimă preocupările sale privind uniformizarea cultului liturgic al Bisericii noastre (…) Prima parte a acestui volum se încheie cu „Câteva cuvinte referitoare la „lungimea“ slujbelor sfinte ortodoxe“. Această așa-zisă „problema“ apare și astăzi în multe cercuri de discuții și iată că magistrul nostru răspunde într-un studiu de autoritate teologică și liturgica numeroaselor glasuri și condeie, ortodoxe și neortodoxe, care au semnalat adesea, mai ales „în numele credincioșilor“, „un defect care se poate reproșa cultului ortodox: lungimea unora dintre slujbele sale sfinte“.
