Spovedania, Proba Maturitatii Duhovnicesti

După cum sugerează și titlul, lucrarea are ca scop să demonstreze cu argumente teologice, dar și de ordin psihologic, că Spovedania nu este o simplă formalitate, un lucru imperios necesar înainte de primirea Sfintei Euhariștii, ci o lucrare, un examen care deschide posibilitatea atingerii unei culmi a existenței.
Citește tot rezumatul cărții Spovedania, Proba Maturitatii Duhovnicesti... Curajul de care trebuie să dea dovadă fiecare om în fața scaunului de spovedanie este firul roșu al acestei lucrări. Acest curaj îndepărtează orice soi de egoism, de răutate interioară și îi determină pe toți credincioșii să renunțe la falsitățile existenței mundane, care de multe ori pătează nu doar existența lor, ci și pe cea a celor din jur, și să se apropie de Adevăr și de Viață. Curajul apropierii de duhovnic și schimbare a vieții sunt însoțite de cunoașterea de sine, o altă condiție „sine qua non“ pentru ca un credincios să atingă maturitatea duhovnicească. Nu în cele din urmă, rolul duhovnicului este esențial în acest demers spiritual, pentru că „una din sarcinile importante ale pastorației omului de azi este aceea de a ieși în întâmpinarea căutării de sine a omului, de a-l încuraja în demersul său de a se maturiza duhovnicește prin cunoașterea de sine și de a-l ajuta să își dorească să se deschidă spre Dumnezeu“, după cum spune părintele Gafton într-unul dintre capitolele cărții. „Taină a împlinirii umanului“ În cele 14 capitole ale lucrării părintelui Vasile Gafton, vor găsi profunde meditații teologice cu privire la existența duhovnicească a omului și sondări psihologice în cele mai adânci aspecte din viața umană atât credincioșii, cât și preoții care îi îndrumă pe enoriași spre înțelegerea Spovedaniei și spre creșterea în Dumnezeu. Cartea adună o bună parte din articolele publicate de autor în mai multe numere ale publicației „Telegraful Român“. Printre subiectele de meditație propuse de părintele Gafton se află: „Pastorația, din perspectiva nevoii de îndrumare duhovnicească“, „Omul, între scandal, lucruri și credința“, „Eul liturgic, temei al reconstituirii sensului familial-eclesial al existenței umane“, „Existența umană intră și extra muros! Schiță pentru o abordare psihopastorală a Parabolei Fiului Risipitor“. Acuratețea ideilor expuse și stilul concis al textului fac lectura cărții plăcută, dar în același timp deschid, în inima cititorului, apetitul spre „trăirea autentică ce ar trebui să îi anime pe credincioși atunci când se raportează la marile praznice ale creștinătății, toate acestea pentru a avea o cât mai bună raportare la Taina Spovedaniei, ca taină a împlinirii umanului prin revelarea sensului autentic al omenescului din om“, așa cum spune Înăltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, în prefața lucrării. Fiecare credincios, ca mădular al Sfintei Biserici, Trupul tainic al Domnului, năzuiește continuu spre ținta bucuriei sufletești, unirea cu Hristos-Domnul prin Sfânta Euharistie, după cuvântul Mântuitorului: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (În 6, 56). Pentru realizarea acestui ideal, credincioșii se pregătesc în mod deosebit, curățindu-și păcatele prin Taina Sfintei Spovedanii, care a fost numită de sfinții și părinții bisericești „al doilea Botez”. Spovedania este taina Bisericii prin care se împărtășește credinciosului harul iertării și al împăcării cu Dumnezeu, adică restabilirea noastră în har. Dar, în același timp, este și o „instituție de pedagogie divină”, în cadrul căreia duhovnicul, printr-o înrâurire personală asupra penitentului, în lumina învățăturilor Mântuitorului și prin mijloace psihologice și pedagogice, contribuie la îndreptarea acestuia. În calitate de slujitor (iconom) al tainelor lui Dumnezeu, în cadrul spovedaniei, preotul mijlocește pogorârea harului iertării păcatelor, iar ca păstor de suflete își concentrează toate puterile sale spre îndreptarea celui căzut, oferindu-i mijloacele și căile necesare ridicării din păcat, spre a deveni practicant al virtuților. Rolul său de duhovnic va fi complet, în scaunul spovedaniei, numai dacă va stărui, cu multă atenție și responsabilitate, să-l determine pe cel căzut să rupă legătura cu păcatul și să devină un om virtuos. Prima datorie a preotului, în legătură cu această taină, este aceea de a da credincioșilor cuvenitele îndrumări privind pregătirea lor pentru o mărturisire sinceră, completă, din toată inima și cu multă umilință. Preotul duhovnic va învăța din timp pe credincioșii săi cum trebuie să-și facă, fiecare în parte, „examenul de conștiință”, înainte de a se prezenta la scaunul mărturisirii. Conștiința, glasul lui Dumnezeu în om, judecătorul nemitarnic, este chemată să se pronunțe asupra valorii morale a faptelor săvârșite. Cel care se pregătește pentru Sfânta Spovedanie mai întâi își cercetează toate faptele săvârșite de el, aducându-le în fața conștiinței, care îi va dezvălui povara care apăsă asupra sa și-l va determina să aleagă calea ușurării – scaunul mărturisirii. Examenul de conștiință este un act profund, răscolitor care amplifică în sufletul nostru căința, trezind părerea de rău și dezgustul pentru păcatele săvârșite, hotărârea de a nu mai păcătui și dorința de a ne vindeca. Asupra maturității duhovnicești pe care o presupune această „probă” a mărturisirii pe care trebuie să o trecem fiecare dintre noi, unii în fața scaunului de judecată, alții aflați în scaunul mărturisirii, vine și ne dă mărturie din activitatea sa pastorală Părintele Protopop Vasile Gafton. Așa cum ne-a obișnuit însă, autorul face și incursiuni psihologice cu privire la diverse abordări ale existenței umane, dar vine și scoate în evidență trăirea autentică ce ar trebui să îi anime pe credincioși atunci când se raportează la marile praznice ale creștinătății, toate acestea pentru a avea o cât mai bună raportare la Taina Spovedaniei, ca taină a împlinirii umanului prin revelarea sensului autentic al omenescului din om. Binecuvântăm această apariție editorială și ne bucurăm că iată unul dintre protopopii noștri a găsit timp să lucreze și pe plan scriitoricesc pentru o cât mai bună pastorație a preoților și credincioșilor noștri. † Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului Citește mai puțin...