„În anul 678 de la fundarea Romei, Marcus Licinius Lucullus, vărul acelui Lucullus care purtase război contra lui Mitriade, a primit guvernarea provinciei Macedonia. Dar în Italia s-a declanșat, pe neașteptate, un nou război.
Cei 74 de gladiatori, reuniți sub comanda lui Spartacus, Crixus și Oenomaus, după ce au spart școala de gladiatori din Capua, au fugit și, rătăcind prin Italia, au pus la cale un război aproape mai dificil decât cel pe care îl declanșase Hannibal. Căci, după ce au fost biruiți numeroși comandanți și odată cu ei doi dintre consulii românilor, răsculații au adunat o armată de 60 000 de ostași înarmați; în cele din urmă au fost învinși în Apulia de către proconsulul Marcus Licinius Crassus și, după ce au fost aduse numeroase nenorociri Italiei, s-a pus capăt acestui război, la 3 ani de când începuse.” (Breviarum ab Urbe Condita, VI, 7, scris de Flavius Eutropius în 367).
