Copiii paznicilor de elefanti

Peter Hoeg (n. 1957, Copenhaga) a debutat în 1988, cu volumul Reprezentare despre secolul al XX‑lea, care a fost tradus și sub titlul Istoria viselor daneze. A publicat apoi Povestiri despre noapte, care a atras atenția criticii asupra sa și i‑a adus mai multe premii literare.
Citește tot rezumatul cărții Copiii paznicilor de elefanti... Însă cartea care l‑a consacrat în plan internațional, a fost tradusă în peste treizeci de țări și a rămas timp de douăzeci și șase de săptămâni în lista de best‑sellers a ziarului New York Times a fost Cum simte domnișoara Smilla zăpada, publicată în 1992. A mai scris romanele Marginalii (1993), Femeia și maimuța (1996), Fata tăcută (2006) și Copiii paznicilor de elefanți (2010). „În Fața tăcută, Kasper Krone, clovnul cu auz suprasensibil, urmărit pentru evaziune fiscală, pornea în aventura salvării unor copii charismatici; în Copiii paznicilor de elefanți, acțiunea, cu nimic mai puțin palpitantă, pornește de la o căutare similară, dar în plan invers: trei frați minori încearcă să‑și salveze părinții de tentația răului. Peter, eroul de 14 ani, un fel de Prâslea dintr‑un basm pe care îl povestește cu simplitate și haz, cartea fiind scrisă din perspectiva sa (la persoana întâi, cu adresare directă cititorului, care e implicat ca partener de dialog), descoperă că, în parohia de țara de pe insula fericită unde își petrece copilăria, părinții săi nu sunt defel ființele desăvârșite pe care și le închipuise. Ci doar niște nepricepuți paznici de elefanți”. Grete Tartler, în Prefață