Actul de justiție din perioada Renașterii și a Reformei se încheia de multe ori pe eșafod. Uneori infractorii erau alungați din oraș cu biciul său cu nuielele, alteori erau trimiși pe eșafod pentru că recidivaseră ori fapta lor presupunea pedeapsa capitală.
Deși era cel mai detestat personaj al justiției, călăul devenise un personaj esențial care, cu sabia și instrumentele sale de tortură, reprezenta ultima redută a legii. Pornind de la cronica personală a lui Frantz Schmidt, unul dintre cei mai cunoscuți și activi călăi din istoria Nurnbergului, Joel F. Harrington reconstituie o perioadă pe care istoria a îngropat-o în tabuuri și stereotipii. Se folosește de această ocazie pentru a distruge miturile clădite în jurul acestei meserii detestate și pentru a explica mecanismele disciplinei și pedepsei din lumea postmedievală. Poate din pricina faptului că este o apariție culturală sumbră, figura călăului a fost de multe ori prezentată monodimensional, ca un fel de vârf de lance pentru obscurantismul și absolutismul din acele perioade revolute. "O lectură fascinantă." - Publishers Weekly; "Edificator și fermecător, deopotrivă." - The Daily Beast