Toți acei tineri triști reunește nouă povestiri scrise de Scott Fitzgerald într-o perioadă mai puțin luminoasă a vieții, marcată de deziluzii artistice și sentimentale, de dificultăți financiare și de boală.
Volumul realizează o tranziție de la povestirile șlefuite din epoca jazzului la unele mai mature, admirabil construite, care abordează teme extrem de variate, precum căutarea adevărului absolut sau a femeii ideale, destrămarea visurilor din tinerețe, dar și vanitatea, egoismul, neastîmpărul și plictiseala femeii din America anilor ’20-’30. Sentimentul de profundă decepție față de femei ce impregnează aceste povestiri nu devine însă nici o clipă apăsător, fiind contrabalansat cu o dexteritate de jongler de umor spumos, ironie acidă și răsturnări de situație absolut surprinzătoare. „Doamnele grațioase și egoiste ale lui Fitzgerald descoperă că lumea nu e jucăria lor. În aceste scurte povestiri, tinerii triști se luptă să-și păstreze spoiala de frumusețe pînă cînd descoperă că scăparea nu se află în afară, ci înăuntrul lor.” (The New York Times) „Cînd spun stil, mă gîndesc de fapt la culoare. Vreau să fiu în stare să exprim orice prin cuvinte: să fac descrieri înflăcărate și șfichiuitoare ca ale lui Wells și să folosesc paradoxul cu limpezimea lui Samuel Butler, cu generozitatea lui Bernard Shaw și cu umorul lui Oscar Wilde, vreau să zugrăvesc lumile înăbușitoare ale lui Conrad, apusurile aurite și cerurile pestrițe ale lui Hichens și Kipling, zorii și amurgurile pastelate ale lui Chesterton. Toate astea sunt doar niște exemple. De fapt, sînt un hoț literar declarat, care tînjește să-și însușească cele mai bune procedee ale fiecărui scriitor din generația sa.” (F. Scott Fitzgerald)