“Cu mici excepții, poezia actuală s-a eliberat de toate servitutile codurilor prozodice clasice. Cucerirea acestei libertăți nu este, de altminteri, un fenomen recent. Versul liber, descătușat din obezile metricii tradiționale, se practică la noi de mai bine de un veac.
Stă mărturie cartea de referință a lui Vladimir Streinu, care îi analizează originile și evoluția până către a doua jumătate a secolului trecut. Desigur, dispariția unui lucru nu justifică renunțarea la efortul de a-i înțelege natura și rațiunea de a fi. Dacă paleontologii studiază alcătuirea unor organisme care au pierit în urmă cu zeci de milioane de ani, nu o fac în speranța de a repopula oceanele cu trilobiți sau pământul cu dinozauri, după cum nici arheologii care cercetează culturile primitive nu militează pentru revenirea societății actuale la modul de viață al omului cavernelor.” (Mihai Dinu)